80 de ani de la Operaţiunea „60.000″. Un eveniment uitat.
Marina Regală Română a denumit evacuarea Crimeei Operaţia „60.000″, deoarece numărul soldaţilor români aflaţi în peninsula era de aproximativ 62.000-65.000 de oameni. Această operaţiune a fost executată în două faze: prima între 12 aprilie şi 5 mai şi a două, cea mai dramatică, între 6 şi şi 13 mai 1944. După ce a devenit clar că nu liniile de apărare din Istmul Perekop şi de la sud de Sivaș nu mai puteau rezista, Armata 17 germană a declanşat Planul „Adler”: evacuarea Crimeii.
Primul convoi a plecat de la Constanţa în după-amiază zilei de 11 aprilie şi era alcătuit din petrolierul german Prodromos şi cargoul ungar Kassa, escortate de canonieră NMS Ghiculescu, UJ 115 şi Rb 163. Distrugătoarele NMS Regina Maria şi NMS Mărăşeşti împreună cu un R-boot li s-au alăturat, având misiunea de a prelua un alt convoi din Sevastopol. Portul Constanţa a fost bombardat în timpul nopții, dar barajul AA foarte puternic şi ceaţă artificială au silit avioanele sovietice să lanseze bombele la 1 km în larg. Un alt atac în forţă al Aviaţiei Sovietice a avut loc în timpul nopții de 17/18 aprilie, dar datorită ceţii artificiale bombardierele nu au reuşit să descopere ţintă. Aceste eșecuri au determinat probabil comandamentul sovietic să nu mai execute alte raiduri asupra Constanței, ușurând desfăşurarea evacuării.
De la Constanţa au plecat 4 convoaie: Sturzul (Geiserich şi Theben escortate de 3 MFP-uri şi 2 KFK-uri), Profetul (Danubius, Helga, Tisza şi Grafenau escortate de 4 MFP-uri, NMS Stihi şi UJ 115), Pionier (Lobau şi Dresden escortate de 3 MFP-uri, 5 KFK-uri şi un R-boot) şi Ovidiu (România, KT 25 şi KT 26 escortate de UJ 110 şi NMS Regele Ferdinand). Primele nave ajunse la Chersones pe 10 mai au fost navele de transport germane Teja şi Totila. Au fost atacate la 5:22 de o formaţie de 20 de avioane sovietice, fără a suferi avarii. Până la 8:30 au luat la bord soldaţii aduşi de bărci de pe ţărm şi apoi s-au îndreptat spre Constanţa escortate de 3 R-boot-uri. La 9:30, convoiul a fost atacat de 21 Îl-2, iar Totila a fost lovită de trei bombe, scufundându-se repede cu cei 5.000 de oameni de la bord (din aceştia, 2.000 erau români). Teja şi escortă au continuat drumul, neavând cum să ajute eventualii supravieţuitori. La 14:45 o formaţie de 11 A-20 din 13 GDBAP şi-a făcut apariţia deasupra navelor şi a lovit în plin Teja, care s-a scufundat cu aproape toţi cei 5.000 de oameni de la bord (din care în jur de 2.000 erau români din Detaşamentul “Lt. col. Ardeleanu”). Cele 3 R-boot-uri nu au putut salva decât 400 de oameni şi şi-au continuat călătoria spre Constanţa. Lt. col. Ardeleanu, comandantului Regimentului 33 Infanterie, care avusese de înfruntat cea mai puternică ofensivă sovietică de la sud de Sivaș, care îşi croise drum spre Sevastopol cu resturile regimentului şi care comandase detaşamentul lăsat în oraş de Divizia 10 Infanterie, îşi găsea astfel sfârşitul în mijlocul marii. Navele şi hidroavioanele trimise să culeagă naufragiaţii încă în viaţă au ajuns prea târziu. Aceşti 10.000 de oameni pierduţi pe cele două nave au constituit practic peste 90% din pierderile umane din timpul evacuării.
Distrugătorul “Regele Ferdinand” a fost lovit sub linia de plutire de o bombă care nu a explodat, dar a făcut o gaură într-unul din tancurile de păcură. Cu 11 membri ai echipajului morţi (înmormântați în cimitirul Eroilor din Constanța) şi 28 răniţi, la care se adăugau 10 pasageri morţi şi numeroşi alţii răniţi, pierzând combustibil, la ora 10:30 distrugătorul s-a îndreptat spre Constanţa, fiind atacat în continuare de aviaţie. În drum a mai cules 6 germani şi doi români de pe o pluta. Erau supravieţuitori de pe Teja. NMS Regele Ferdinand a ajuns noaptea în apropierea Constanţei. Deoarece i s-a terminat combustibilul a trebuit să fie remorcat până în port.
Acestea sunt câteva momente ale unei operații planificate și executate cu maxim profesionalism, cu eroii săi cunoscuți sau anonimi
Astăzi se împlinesc 80 de ani de la acest important eveniment din istoria Marinei Române și a României, dar din păcate omis de mass media, dar nu numai, evenimentul fiind amintit doar de Muzeul Național al Marinei Române.
Prinși în vârtejul cotidianului uităm trecutul nostru, ne uităm eroii și ceea ce este mai grav, nu învățăm nimic din istoria noastră.
Forumul Securității Maritime
Felicitări! Mulțumiri pentru acest remember.