Viziunea geopolitică a lui Donald Trump. Între pragmatism și provocare-Analiza FSM
Donald John Trump s-a nascut la 14 iunie 1946, Queens, New York City, SUA si a devenit Al 46-lea președinte al Statelor Unite (2017–2021) (2025-2029) fiind candidat al Partidul Republican.
Om de afaceri, personalitate de televiziune, politician, Donald Trump a absolvit Wharton School of the University of Pennsylvania în 1968 cu o diplomă în economie. A preluat afacerile tatălui său, Fred Trump, care erau centrate pe dezvoltarea imobiliară, și le-a extins sub marca „The Trump Organization”. Proiectele sale includ hoteluri, cazinouri, clădiri de birouri și terenuri de golf. Trump a devenit o figură publică importantă datorită reality show-ului „The Apprentice” (2004–2015), unde a fost gazdă și producător. Expresia sa iconică, „You’re fired!”, a devenit faimoasă. Trump este căsătorit cu Melania Trump din 2005. Au un fiu, Barron Trump. Are alți patru copii din căsătoriile anterioare: Donald Trump Jr., Ivanka Trump, Eric Trump și Tiffany Trump.
Președinția (2017–2021):
- Campanie: Trump a câștigat alegerile din 2016 împotriva lui Hillary Clinton, concentrându-se pe mesaje despre imigrație, economie și naționalism.
- Politici notabile:
- Reforma fiscală din 2017, care a redus taxele pentru companii și indivizi.
- Politici stricte privind imigrația, inclusiv construirea unui zid la granița cu Mexicul.
- Retorică protecționistă în comerțul internațional și renegocierea unor acorduri comerciale precum NAFTA (transformat în USMCA).
- Numirea a trei judecători conservatori la Curtea Supremă a SUA.
- Controverse: Administrația sa a fost marcată de polarizare politică, anchete legate de influența Rusiei în alegeri și gestionarea pandemiei de COVID-19.
În calitate de președinte ales în 2025, Donald Trump și-a stabilit următoarele priorități principale:
- Stoparea inflației și reducerea costurilor: Trump intenționează să implementeze politici economice menite să controleze inflația și să reducă povara financiară asupra cetățenilor americani.
- Tăieri de taxe pentru muncitori: Continuând inițiativele din primul său mandat, el propune reduceri fiscale suplimentare pentru clasa muncitoare, cu scopul de a stimula economia și de a crește veniturile disponibile ale americanilor.
- Securizarea frontierelor: Trump a declarat o urgență națională la granița cu Mexicul și a anunțat măsuri stricte împotriva imigrației ilegale, inclusiv desemnarea cartelurilor de droguri ca organizații teroriste și reluarea politicii “Remain in Mexico”.
- Pace prin forță: El își propune să întărească forțele armate și să adopte o politică externă care să descurajeze adversarii prin demonstrarea puterii militare a Statelor Unite.
- Dominanța americană în domeniul energiei: Trump dorește să reia exploatarea combustibililor fosili, să se retragă din Acordul de la Paris și să elimine subvențiile pentru vehiculele electrice, promovând astfel independența energetică a SUA.
- Creșterea securității în orașele din SUA: El a promis să restabilească legea și ordinea, concentrându-se pe reducerea criminalității și asigurarea siguranței cetățenilor în zonele urbane.
Aceste priorități reflectă angajamentul lui Donald Trump de a pune “America pe primul loc” și de a inversa politicile administrației precedente.
În calitate de președinte ales în 2025, Donald Trump promovează o politică externă centrată pe principiul “America First”, evidențiind următoarele direcții principale:
- Izolaționism și retragerea din acorduri internaționale: Trump a inițiat retragerea Statelor Unite din diverse acorduri și organizații internaționale, precum Acordul de la Paris și Organizația Mondială a Sănătății, argumentând că aceste măsuri servesc mai bine intereselor naționale.
- Reevaluarea alianțelor tradiționale: Administrația sa a exprimat nemulțumiri față de aliații europeni, în special în cadrul NATO, solicitând creșterea cheltuielilor de apărare ale acestora și sugerând că apărarea oferită de SUA va depinde de contribuțiile financiare ale partenerilor.
- Abordarea conflictului din Ucraina: Trump și-a propus să negocieze un acord de pace rapid între Ucraina și Rusia, implicând potențial concesii teritoriale din partea Ucrainei. Această abordare a generat îngrijorări că ar putea permite Rusiei să-și reconstruiască forțele militare și să formeze alianțe cu națiuni precum China, Iran și Coreea de Nord.
Trump a declarat în repetate rânduri că va spune Rusiei că poate face “ce naiba vrea” cu orice membru NATO care nu își plătește facturile. În prezent, există îngrijorări clare cu privire la angajamentul SUA față de alianța nord-atlantică. Problema Putin În discursul inaugural al lui Trump nu a fost vorba despre Rusia, Ucraina sau Vladimir Putin. Dar, având în vedere comentariile sale anterioare cu privire la război, au existat multe speculații cu privire la abordarea sa în relațiile cu omologul său rus. Trump a declarat că va ajunge la un acord de pace pentru Ucraina “într-o zi”. Dar acum administrația sa a recunoscut că un acord este “la câteva luni distanță”. Putin i-a adresat lui Trump felicitările tipice pentru inaugurarea sa și a adăugat că: “Moscova este deschisă dialogului cu Statele Unite, care va fi construit pe o bază de egalitate și respect reciproc”. Dar, în ciuda unei percepții larg răspândite că președintele reales ar fi la fel de respectuos față de Putin cum a părut în 2022, când a spus că invazia Rusiei în Ucraina a fost “genială” și “înțeleaptă”, Trump a decis acum să adopte un ton complet diferit. Putin, a spus Trump după inaugurarea sa, “distruge Rusia” cu abordarea sa față de război. Mergând mai departe, președintele american a adăugat: “Nu poate fi încântat, nu o duce prea bine. Dacă această evaluare a conducerii războiului de către Putin acționează ca o piedică în calea unor potențiale negocieri de pace între Rusia și Ucraina rămâne de văzut. Indiferent dacă păstrează sau nu această distanță față de Putin, multe dintre temele celei de-a doua inaugurări arată un grad de continuare a primului mandat al lui Trump. Abordarea sa agresivă față de politică și politicile izolaționiste se aliniază cu ceea ce știam deja despre Trump. Dar prima sa zi în funcție demonstrează cât de încrezător și de pregătit este în 2025 față de acum opt ani. https://www.econotimes.com/Trump-20-what-we-learned-from-the-47th-US-presidents-first-day-in-office-1699808
- Politica față de China: Revenirea lui Donald Trump la președinție în 2025 a reaprins dezbaterile privind relațiile dintre SUA și China, administrația sa dezvăluind o serie de politici agresive menite să reechilibreze peisajul economic și politic global. Fostul președinte, cunoscut pentru abordarea sa dură față de Beijing, nu a pierdut timpul în a da tonul unei relații controversate, concentrându-se asupra comerțului, tensiunilor militare și concurenței tehnologice
Trump a reluat tarifele asupra importurilor chinezești și a încurajat companiile americane să-și diversifice lanțurile de aprovizionare, cu scopul de a reduce dependența de China și de a stimula producția internă. Relațiile comerciale în centrul atenției Revizuirea tarifelor și a lanțurilor de aprovizionare Una dintre primele măsuri ale lui Trump a fost reintroducerea tarifelor la importurile din China, o caracteristică a președinției sale anterioare. De data aceasta, accentul a fost pus pe industriile esențiale pentru securitatea națională, cum ar fi semiconductorii, minereurile rare și produsele farmaceutice. Potrivit oficialilor Casei Albe, administrația urmărește să reducă dominația economică a Chinei, încurajând în același timp companiile americane să diversifice lanțurile de aprovizionare și să investească pe plan intern. Criticii susțin însă că noile tarife ar putea exacerba inflația și ar putea tensiona lanțurile de aprovizionare globale. O analiză recentă a Institutului Peterson pentru economie internațională a avertizat că aceste politici ar putea crește costurile pentru consumatorii americani, în special în sectoarele puternic dependente de produsele chinezești. În ciuda acestui fapt, susținătorii lui Trump laudă angajamentul acestuia de a responsabiliza Beijingul, un utilizator al rețelelor de socializare declarând: “În sfârșit, un președinte care pune America pe primul loc!” Decuplarea tehnologică și controlul exporturilor Pe lângă tarife, administrația Trump a extins controlul exporturilor privind tehnologiile sensibile, inclusiv inteligența artificială și calculul cuantic. Scopul este de a împiedica China să dobândească instrumente care i-ar putea consolida capacitățile militare și de supraveghere. În replică, Beijingul a acuzat Washingtonul de sabotaj economic, alimentând tensiunile în cercurile diplomatice. Puncte critice geopolitice: Taiwan și Marea Chinei de Sud Politica față de Taiwan stârnește controverse Trump a adoptat, de asemenea, o poziție mai fermă față de Taiwan, subliniind sprijinul militar și promițând creșterea vânzărilor de arme către insulă. În timp ce administrația sa susține că aceste măsuri sunt menite să descurajeze agresiunea chineză, Beijingul le consideră provocări, ceea ce a condus la intensificarea exercițiilor militare în apropierea apelor taiwaneze. Criticii avertizează că abordarea lui Trump ar putea risca un conflict deschis în regiunea Indo-Pacific. Cu toate acestea, susținătorii susțin că o poziție mai fermă a SUA este necesară pentru a susține valorile democratice și a menține stabilitatea în zonă. Utilizatorul Twitter @FreedomWatcher a postat: “Trump nu dă înapoi în fața Chinei, iar aceasta este forța de care America are nevoie acum.” Strategia pentru Marea Chinei de Sud În plus față de Taiwan, Trump a intensificat operațiunile de libertate de navigație în Marea Chinei de Sud. Aceste manevre, desfășurate de marina americană, urmăresc să conteste pretențiile teritoriale ale Chinei și să protejeze căile maritime internaționale. Beijingul a condamnat aceste acțiuni ca fiind încălcări ale suveranității sale, tensionând și mai mult relațiile diplomatice.
- Expansiune teritorială și influență globală: Trump a reactivat doctrina “destinului manifest” pentru a justifica politici expansioniste în regiuni precum Panama și chiar Marte, sugerând o nouă eră de competiție globală, în special cu China.
Această orientare în politica externă reflectă o schimbare semnificativă față de abordările anterioare, punând accent pe interesele naționale și pe o implicare internațională mai selectivă.
Care este viziunea sa despre europa?
În calitate de președinte al Statelor Unite în 2025, Donald Trump își menține abordarea “America First” în relațiile cu Europa, evidențiind următoarele aspecte:
- Relații comerciale și tarife: Trump a propus impunerea unor tarife de 10-20% asupra importurilor, inclusiv din Uniunea Europeană, argumentând că aceste măsuri sunt necesare pentru a corecta dezechilibrele comerciale și a proteja industriile americane.
- Cheltuieli de apărare și NATO: Administrația sa a exercitat presiuni asupra aliaților europeni din NATO pentru a-și crește cheltuielile de apărare, sugerând că Statele Unite nu ar trebui să fie “persoana de contact în caz de urgență” pentru Europa.
- Conflictul din Ucraina: Trump și-a exprimat intenția de a negocia rapid un acord de pace între Ucraina și Rusia, ceea ce a generat îngrijorări în rândul susținătorilor Ucrainei cu privire la posibile concesii teritoriale.
Aceste politici au determinat liderii europeni să reevalueze relațiile transatlantice și să caute modalități de a-și consolida autonomia strategică. De exemplu, Friedrich Merz, liderul opoziției germane, a sugerat că Europa ar trebui să dezvolte o poziție unificată și puternică în negocierile cu Trump, inclusiv prin combinarea achizițiilor de echipamente militare din SUA.
În ansamblu, viziunea lui Donald Trump asupra Europei în 2025 reflectă o abordare tranzacțională, concentrată pe interesele naționale ale Statelor Unite și solicitând aliaților europeni să își asume o responsabilitate mai mare în domenii precum apărarea și comerțul.
Care ste pozitia liderilor europeni privind abordarea presedintelui Trump?
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în 2025 a generat diverse reacții din partea liderilor europeni, reflectând o combinație de prudență, dorință de colaborare și preocupări legate de politicile sale.
Reacții oficiale și felicitări:
- Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, l-a felicitat pe Donald Trump și a subliniat importanța parteneriatului transatlantic, declarând: “UE și SUA sunt mai mult decât aliați. Suntem legați de un adevărat parteneriat între oamenii noștri, care unește 800 de milioane de cetățeni. Așa că haideți să lucrăm împreună la o agendă transatlantică puternică.”
- Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, i-a transmis lui Trump felicitări și a evidențiat importanța relațiilor transatlantice și necesitatea cooperării între SUA și Germania în anii următori.
- Emmanuel Macron, președintele Franței, a exprimat dorința de a colabora cu noua administrație americană, afirmând: “Felicitări, domnule președinte Donald Trump. Gata să lucrăm împreună, așa cum am știut să facem timp de patru ani. Cu convingerile tale și cu ale mele. Cu respect și ambiție. Pentru mai multă pace și prosperitate.”
Preocupări și strategii europene:
Ursula von der Leyen, în cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos, a subliniat disponibilitatea Europei de a negocia cu noua administrație americană, menționând că UE va apăra întotdeauna valorile sale fundamentale. Ea a evidențiat importanța cooperării internaționale și a integrării europene în fața noilor provocări globale.
Olaf Scholz a recomandat o abordare calmă și rațională în relațiile cu administrația Trump, subliniind necesitatea de a menține “capete reci” și de a nu reacționa impulsiv la fiecare acțiune sau declarație. El a reafirmat importanța păstrării principiilor ordinii mondiale și a cooperării strânse între Europa și Statele Unite pentru pacea și securitatea globală.
Cadena SERMiniștrii europeni au văzut în revenirea lui Trump un semnal de alarmă pentru a îmbunătăți competitivitatea economică a Europei. S-a discutat despre necesitatea de a reduce birocrația și de a sprijini inovația pentru a nu rămâne în urmă față de SUA și China în domenii tehnologice esențiale pentru o economie cu emisii reduse de carbon.
Provocări specifice:
Franța și Germania au respins cererile lui Trump privind achiziționarea Groenlandei și creșterea cheltuielilor de apărare până la 5% din PIB. Liderii acestor țări au reafirmat sprijinul pentru apărarea frontierelor europene și au subliniat necesitatea unei cooperări bazate pe respect reciproc.
În ansamblu, liderii europeni adoptă o poziție echilibrată, combinând deschiderea către dialog și cooperare cu apărarea fermă a valorilor și intereselor europene în fața noilor politici ale administrației Trump.
Implicatiile viziunii lui Donald Trump asupra geopoliticii mondiale
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în 2025 nu este doar un moment politic, ci o răscruce în istoria geopolitică mondială. Într-o lume aflată deja sub presiunea schimbărilor climatice, a rivalităților economice și a provocărilor de securitate, filosofia sa de „America First” promite să zguduie fundațiile cooperării internaționale. Abordarea sa, marcată de pragmatism rece și o dorință de reafirmare a supremației americane, a stârnit controverse, redefinind relațiile dintre marile puteri.
Viziunea lui Trump: Pragmatism sau polarizare?
Donald Trump a demonstrat o viziune tranzacțională asupra relațiilor internaționale, prioritizând interesele economice și militare ale SUA. Sub conducerea sa, parteneriatele globale au fost transformate din alianțe strategice în acorduri condiționate de beneficii reciproce. NATO, o dată considerat un pilon al securității colective, a devenit un subiect de negociere, cu aliații europeni obligați să-și crească cheltuielile militare pentru a-și păstra sprijinul american.
În paralel, relațiile economice au fost remodelate prin tarife și renegocieri, cum ar fi transformarea NAFTA în USMCA. Tarifele asupra importurilor chinezești și europene au creat un climat de competiție economică acerbă, în timp ce ieșirea din acorduri precum Acordul de la Paris a izolat SUA pe scena climatică globală.[1][2]
Controverse teritoriale: Groenlanda și Canalul Panama
Un punct sensibil al politicii lui Trump îl constituie ambițiile teritoriale. Propunerea de achiziție a Groenlandei a atras atenția lumii, fiind percepută ca o încercare de a extinde dominația strategică a SUA în zona Arctică, bogată în resurse naturale și esențială pentru comerțul global. În același timp, ideea renegocierii termenilor Canalului Panama a fost văzută ca o reafirmare a influenței americane în emisfera vestică.[3][4]
Mai puțină Groenlanda și mai mult Panama Poate din cauza acestui accent american, discursul de inaugurare al lui Trump nu a menționat deloc ideea sa de a controla Groenlanda, dar a insistat asupra promisiunii sale de a “recâștiga” controlul Canalului Panama.Deși – potrivit guvernului panamez – este fals că China controlează canalul, a fost revelator faptul că președintele a dedicat un paragraf acestei probleme într-un discurs în care nu a menționat nici gigantul asiatic, nici războiul din Ucraina, cele două presupuse provocări majore ale sale în materie de politică externă.
Graham Allison, profesor de securitate națională la Universitatea Harvard, a prezis marți, în cadrul unui panel la Forumul Economic Mondial de la Davos, Elveția, că Trump va reuși să “preia frâiele Canalului Panama”, iar companiile chineze care ajută acum la operarea acestuia “vor pleca”.Ceea ce pare sigur este că Panama va fi forțată să negocieze canalul cu Trump, al cărui zel expansionist s-a reflectat și în alte două măsuri luate în prima sa zi de mandat: prima a fost decizia de a schimba numele Golfului Mexicului în “Golful Americii”, iar a doua de a elimina denumirea indigenă pe care Barack Obama a dat-o celui mai înalt munte al țării, Denali, în Alaska.El a făcut acest lucru pentru a reda muntelui vechea sa denumire, care îl onora pe președintele William McKinley, pe care Trump îl admiră tocmai pentru utilizarea tarifelor și pentru trecutul său colonialist. Sub conducerea lui McKinley – în 1898 – Statele Unite au declarat război Spaniei și au preluat de la Spania controlul asupra Filipinelor, Puerto Rico și Guam, forțând-o să accepte independența Cubei.
McKinley a fost, de asemenea, un apărător fervent al doctrinei “destinului manifest”, care și-a pierdut totuși din greutate – cel puțin sub această denumire – în secolul al XX-lea și pe care Trump o salvează acum într-un context de pierdere a influenței SUA pe scena mondială.
Cu toate acestea, este “o mare iluzie” să credem că a controla Canada, Canalul Panama sau Groenlanda ar permite SUA să “pună capăt provocării Chinei”, scria recent analistul Howard W. French în revista Foreign Policy. Expansiunea teritorială nu ar schimba faptul că Beijingul a investit “în procese industriale și tehnologii care vor juca un rol decisiv în viitor” și ar putea “legitima agresiunea Rusiei asupra Ucrainei sau pretențiile Chinei asupra Taiwanului”, avertiza expertul.”Pe scurt: se deschide cutia Pandorei”, a concluzionat el.
Aceste inițiative, deși controversate, subliniază dorința administrației Trump de a exploata resurse strategice și de a controla punctele-cheie ale comerțului global. Totuși, ele au generat tensiuni diplomatice semnificative, punând la încercare relațiile SUA cu aliați precum Danemarca și Panama.
Unilateralismul și impactul asupra stabilității globale
Într-o lume interconectată, abordarea unilaterală a lui Trump a ridicat întrebări privind sustenabilitatea unei ordini mondiale bazate pe cooperare. Deciziile de retragere din acorduri internaționale, combinate cu politicile izolaționiste, au creat un vid de putere pe care alte state, precum China și Rusia, s-au grăbit să-l umple. În același timp, acest vid a amplificat competiția pentru resurse și influență, punând în pericol stabilitatea globală.[5][6]
În Orientul Mijlociu, reducerea prezenței militare americane a permis Iranului să își extindă influența, iar în Asia, sprijinul pentru Taiwan a intensificat tensiunile cu China. Această politică duală, de retragere combinată cu provocări strategice, a creat o stare de incertitudine care continuă să modeleze alianțele globale.
Posibile poziții a lui Donald Trump față de aliații strategici din Europa, inclusiv România
Poziția lui Donald Trump față de aliații strategici din Europa, inclusiv România, este probabil să fie definită de abordarea sa tranzacțională, axată pe interese economice și de securitate. În timpul primului său mandat și în discursurile sale ulterioare, Trump a evidențiat câteva principii generale aplicabile relațiilor cu aliații europeni, inclusiv România:
Contribuțiile la NATO
Trump a fost un critic vocal al țărilor NATO care nu alocă cel puțin 2% din PIB pentru apărare. România, fiind una dintre puținele țări care respectă acest angajament, este probabil să fie percepută mai favorabil. Trump ar putea însă să încurajeze creșteri suplimentare ale bugetului de apărare și investiții în tehnologii militare moderne, mai ales în contextul tensiunilor cu Rusia.
Prezența militară americană în România
Baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu și sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu fac din România un aliat strategic pentru SUA în flancul estic al NATO. Trump ar putea susține consolidarea prezenței militare americane în România, dar este posibil să condiționeze acest sprijin de noi angajamente financiare sau contribuții logistice din partea României.
Relații economice și energetice
Trump a susținut diversificarea surselor de energie pentru a reduce dependența Europei de gazele rusești. România, cu rezervele sale de gaze naturale din Marea Neagră, este văzută ca un partener cheie în această strategie. Administrația Trump ar putea încuraja investițiile americane în sectorul energetic românesc, dar ar putea, de asemenea, să solicite concesii economice sau comerciale în schimbul sprijinului.
Poziția strategică a României
Situată la intersecția dintre Europa Centrală și Balcani, România este importantă pentru planurile americane de descurajare a influenței Rusiei și pentru securitatea regiunii Mării Negre. În acest context, Trump ar putea să sprijine inițiativele care întăresc capacitatea de apărare a României, cum ar fi desfășurarea de trupe suplimentare sau exercițiile militare comune.
Simbolismul și redefinirea identității americane
Propunerea de a redenumi Golful Mexic reflectă o dorință de reafirmare simbolică a hegemoniei americane. Deși acest gest ar putea părea minor, el reprezintă o declarație politică puternică despre poziția SUA în emisfera vestică. Simbolismul acestor decizii subliniază naționalismul care caracterizează viziunea lui Trump, dar ridică întrebări despre efectele pe termen lung asupra relațiilor internaționale.[7]
5. Retorica și pragmatismul politic
Trump ar putea să aibă așteptări mai clare și mai ferme de la aliați, inclusiv România. Este posibil să insiste asupra unui parteneriat mai echilibrat, solicitând României să joace un rol mai activ în inițiativele regionale și să contribuie financiar la proiectele comune. Poziția lui Trump față de România va fi probabil pozitivă, datorită contribuției țării la NATO și a rolului său strategic. Totuși, relația va fi marcată de condiționări și de cerințe mai mari, atât în ceea ce privește cheltuielile de apărare, cât și investițiile economice. În ansamblu, România are șanse mari să își mențină statutul de partener strategic al SUA în regiune, dar va trebui să fie pregătită să își asume mai multe responsabilități pentru a răspunde așteptărilor unei administrații Trump pragmatice.
Concluzie: Între pragmatism și provocare
Viziunea geopolitică a lui Donald Trump, deși ambițioasă, polarizează lumea. În timp ce promisiunile economice și militare pe termen scurt au adus beneficii interne, costurile pe termen lung pentru stabilitatea globală sunt semnificative. Într-o lume în care cooperarea este esențială pentru a aborda provocările comune, abordarea unilaterală și tranzacțională a lui Trump riscă să submineze normele și instituțiile internaționale.
Totuși, această viziune forțează aliații și adversarii să se adapteze, să își recalibreze strategiile și să inoveze în relațiile diplomatice. În timp ce lumea se confruntă cu această nouă realitate, viitorul ordinii mondiale rămâne incert, modelat de tensiunile și oportunitățile create de viziunea polarizantă a lui Trump.
Note de subsol și bibliografie
- Reforma fiscală și politica economică: “Tax Cuts and Jobs Act”, 2017, congress.gov.
- Politici energetice și retragerea din Acordul de la Paris: “Executive Order 13783”, 2017, federalregister.gov.
- Groenlanda și ambițiile teritoriale: Analiză Time, 2025, time.com.
- Canalul Panama și influența SUA: Raport al Congresului SUA, 2025.
- Tensiuni comerciale SUA-China: “Section 301 Tariff Actions”, USTR, ustr.gov.
- Impactul asupra NATO și relațiile transatlantice: Declarații NATO, 2018, nato.int.
- Golful Mexic și simbolismul naționalist: “America First Policies”, 2025, whitehouse.gov.
FORUMUL SECURITATII MARITIME
Se pare că Administrația Trump, luând modelul Putin, va forță o atitudine expansionistă/ vezi declarațiile despre Groenlanda, Canada, Panama, G. Mexic, ceea ce va accentua tendințele expansioniste ale tuturor celor care după cel de-al doilea război mondial au fost “ținuți în frâu” de tratatele internaționale și “garanții acestora/ ONU”. Tot sprijinul american pentru partenerii strategici va fi condiționat de interesele americane în aceste parteneriate, așa cum s-a întâmplat din totdeauna. Măcar ca aceste interese să fie “win- win”!!!