VA DEVENI CHINA PRIMA PUTEREA MONDILĂ ÎN URMATORUL DECENIU?

VA DEVENI CHINA PRIMA PUTEREA MONDILĂ ÎN URMATORUL DECENIU?-Autor CAm. (rez) PhD Corneliu BOCAI

Analiza asumata de Forumul Securitatii Maritime

  De câțiva ani buni, tot mai mulți analiști, politici, militari, economici, pe baza propriilor analize, studii și cercetări, afirmă că până in anul 2030 ,locul SUA, de lider autoritar mondial va fi luat de CHINA . Evident ca afirmațiile acestora se bazează, în principiu, pe puternica ascensiune și creștere economică a acestei țări ( actualmente este considerată a doua putere economică, după SUA și a treia din punct de vedere militar, după SUA și RUSIA ) dar și pe dorința CHINEI de a se implica în soluționarea anumitor probleme globale, ce vizează interesele sale. Aparent ar avea dreptate, având în vedere faptul că afirmațiile lor se bazează pe date și cifre oficiale, necontestate de nimeni, iar CHINA ar fi îndreptățită să revendice poziția numarul 1, în lume. Deocamdată, conducerea chineză este preocupată să-și întărească poziția de lider regional ( în special în cele două mări- a CHINEI de sud și a celei de est ) în zona de mare importanță  strategică, delimitată de cele două mări. Numai că în această zonă CHINA are mari probleme cu vecinii săi ( probleme din punct de vedere a resurselor de  energie, din punct de vedere economic și geostrategic ) astfel :

• cu JAPONIA –litigiu privind insulele SENKAKU ( DIAOYU )- dispută privind apartenența acestora și implicit apele teritoriale aferente acestora , în subsolul cărora sunt resurse de petrol și gaz consistente și necesare economiei CHINEI în ascensiunea preluării poziției de  lider mondial ;
• cu FILIPINE – pentru reciful SCARBOROURGH- în principiu din aceleași motive  ;
• cu VIETNAM și FILIPINE – pentru insulele SPRATLY (NANSHA );
• cu VIETNAM –pentru insulele PARACEL ( XISHA )- mărirea apelor teritoriale.

Dobândirea acestor insule de către CHINA ( deocamdată încearcă prin metode pașnice, dar până când vor fi valabile ? ) ar crește suprafața apelor teritoriale, oferindu-i posibilitatea exploatării, fără restricții, a resurselor submarine și nu numai.. La acestea se mai adaugă problemele cu TAIWAN-ul, privind recunoașterea CHINEI, sau cele cu MALAYESIA și BRUNEI, legate de regimul mării libere! Cu alte cuvinte CHINA are probleme cam cu toate țările din zona sud-estică a Asiei ! Pe măsură ce aceste dispute nu se pot tranșa, de către CHINA, pe cale diplomatică, aceasta va recurge la o politică de intimidare, prin demonstrații de forță, încălcarea principiilor de drept internațional și chiar amenințare, pentru a-și realiza obiectivele.

 Având în vedere aceste constatări, CHINA nu va putea ajunge, deocamdată, la statutul de mare putere ( așa cum o văd unii, întrun viitor destul de apropiat ), înlocuind acest statut al SUA din următoarele considerente :

1. CHINA nu cred că își dorește ( cel puțin deocamdată ) să domine lumea, așa cum a făcut-o și încă o face, SUA. Cred că se va mulțumi să domine zona sa de interes, eventual chiar zona Pacificului și a Indianului( nu în totalitatea cea din urmă, deși aspirații de acest gen are ), ori va găsi o altă modalitate de a se impune ( în principiu de a influența politicile țărilor respective ), diferită de cea a forței ( folosită de SUA ) ;
2. poziția de lider, din punct de vedere militar( susținută de o economie puternică) se obține de regulă în urma unui conflict ( război ) major câștigat ( așa cum s-a întamplat în R 2 mondial, în urma căruia SUA s-a impus ) de CHINA , direct și mai puțin indirect. În momentul de față în orice conflict major din zona Asiei de sud-est, CHINA se va ciocni inevitabil de statele din Asia de sud-est, sprijinite  substanțial de SUA, iar deznodământul , nu va fi greu de anticipat ;
3. din punct de vedere economic, apreciez că CHINA nu va putea susține o situație de criză ( declanșată de un posibil conflict major ) prelungită, resursele limitate și nivelul de trai al sutelor de milioane de locuitori, nu îi vor permite așa ceva, la război; nemulțumirile maselor se pot repede transforma în proteste violente la adresa guvernului comunist;
4. din punct de vedere diplomatic, CHINA este aproape izolată în SE Asiei. Nu are niciun vecin aliat, sau loial, așa cum are SUA, deși încearcă să câștige, prin politici de apropiere și bunavoință, influență și deschidere în vederea unei cooperări, în special pe plan economic dar și militar;
5. existența unei stări de încordare relativă în zonă,cu vecinii cei mai apropiați, JAPONIA, VIETNAM, nu este benefică CHINEI din perspectiva unui posibil conflict ( istoria atrocitaților comise de armata imperial japoneză, în Manciuria, în anii ‘ 30 nu a fost  uitată) ;
6. existența unei probleme  interne a societății chineze ( ținută deocamdată sub control ) în regiunile minoritățior din TIBET și UIGURIA-cele mai mari provincii ,ca suprafață, la care se mai adaugă relațiile încă nesigure și neclare cu INDIA ( sunt probleme la frontiera cu regiunea Tibet, unde 2 teritorii destul de mici sunt revendicate de ambele state ) o determină să fie mai prudentă;
7. resursele CHINEI ( în special petrol, gaze și minereuri de toate tipurile) sunt insuficiente pentru avantul și ritmul său de dezvoltare, fapt ce o determină să importe masiv din Orientul Mijlociu( Arabia Saudita, Qatar, Iran ) dar și din Africa ( Sudanul de Sud, Nigeria, Angola, Congo ) unde CHINA și-a impus o politică de ajutorare a statelor africane ( profitând că nicio altă putere nu îi face, deocamdată concurentă) prin ștergerea datoriilor unor state sau prin investiții în domeniul infrastructurii feroviare, rutiere , deschiderea unor exploatări de minereuri ( în principal din cele necesare Chinei ), mergând chiar până la asistență militară !!;
8. prabușirea URSS și ulterior a federației RUSE , în perioada 1991-2000, a dat impresia CHINEI că îi va ocupa rapid și fară probleme, locul lăsat liber( din punct de vedere militar); Rusia, însă cu o conducere fermă și autoritară, începând din 2001, s-a “trezit “ și a reușit în mai puțin de 20 de ani să-și recâștige locul, în primul rând din punct de vedere militar, pentru ca din punct de vedere economic este mult în urma Chinei ( exportul rusesc se bazează în principal, pe petrol, gaz și armament). Rusia încearcă să se apropie mai mult de CHINA , căutând prin aceasta să contrabalanseze politica SUA în zona Pacificului, deși interesul major al RUSIEI, apreciez că este, tot in Europa ( mai precis estul Europei );
9. actuala armată populară a CHINEI, beneficiază de o experiență de luptă destul de redusă ( ultimul conflict în care armata a fost implicată a fost cel din Vietnam și Cambogia , în anii ‘ 70.( China a evitat să se implice în Balcani sau în Orientul Mijlociu în anii ‘90 );
10. din punct de vedere al dotării armatei, CHINA posedă armament și tehnică de luptă mai puțin performante, comparativ cu SUA  sau RUSIA. Pentru a produce descurajarea unui stat e nevoie de tehnică militară performantă și credibilă pe care, în general, adversarul nu o posedă. Cu un portavion din dotare ( și acela achiziționat de la ucrainieni și recondiționat) și încă două în diferite faze de construcție, cum are CHINA, față de cele 10 ale SUA , nu poți să domini lumea ! La celelalte capitole, adică distrugatoare, fregate, submarine, aviație strategică, CHINA s-a mulțumit să sporească numărul lor și mai puțin performanțele acestora;
11. –are o alianță oficială doar cu COREEA DE NORD , un parteneriat strategic cu PACHISTANUL și o cooperare în domeniul apărării cu RUSIA, precum și alte forme de cooperare, cu unele state , dar de mai mica anvergură ! Spre exemplu SUA are angajamente oficiale în domeniul apărării, plus patreneriate strategice cu 62 de state de pe glob, plus apartenența la NATO, în calitate de națiune conducatoare ;
12. –  lipsa unor baze militare/navale (cu excepția celei din Djibouti) pe teritoriul altor state, care să le asigure posibilitatea de a interveni rapid și efficient, îi afectează credibilitatea și capabilitatea operative ( se profilează ceva în Grecia –portul Pireu, în Spania și R.Djibouti). Va trebui să își poziționeze forțele navale în puncte sensibile de unde să controleze traficul naval ( așa cum face o mare putere navală ). SUA, spre exemplu, care  are 702 baze militare în 130 de țări, de pe toate continentele, cu suficiente forțe pentru a controla întreaga planetă dacă vor ;
13. libertatea limitată și controlul strict al societății, de către conducerea comunistă, consider ca sunt piedici evidente în evoluția de ansamblu a societății chineze, care în momente de criză ( mă refer la un conflict de anvergură ) nu se știe cum și în ce mod vor reacționa;
14.  este puternic dependentă de infrastructura de transport de mare capacitate  mă refer la avioane de transport personal, tehnică militară, armament , ce provine în principal din alte țări ( Franta, Rusia.) ;
15.  –CHINA nu este adepta „ HARD POWER” adică folosirea forței militare sau a constrângerilor economice ci a „SOFT POWER” ce se manifestă prin tehnologie, comunicare, educație, principii ce le aplică în special în țări din continentul african, unde se implică în dezvoltarea infrastructurii și nu numai în schimbul resurselor minerale și de altă natură de care are mare nevoie în ascensiunea din punct de vedere economic;
16.  de asemenea China înceacă să pătrundă, tot în spiritul SOFT POWER și în Europa, mai precis în Grecia, Serbia, Rusia, Spania cu investiții în diferite domenii care prezintă interes, în primul rând pentru această țară, dar și pentru țările respective.

 CONCLUZII

Așadar dacă din punct de vedere economic, CHINA ar putea să aspire la locul 1 mondial ( deși nici celelalte puteri pretendente nu staționează), din punct de vedere militar nu cred în așa ceva. Statutul de putere mondială nu se limitează doar din punct de vedere economic ci în mod obligatoriu și militar. Când o națiune combină“ stapânirea mărilor “ cu puterea continentală, și cu un sprijin aerian permanent, indiferent de zona de conflict,  așa cum e cazul SUA, este practic aproape invincibilă. Ori în acest moment la China, încă nu se poate vorbi de așa ceva.  E cu totul altceva să ai 10 portavioane pe care le poți disloca , concomitent, în orice mare sau ocean și să îți impui politica și interesele printro strategie adecvată ,și alta e să ai doar  unul operativ, pe care nu știi unde  să îl disloci mai întâi. La cum evoluează societățile, lumea și știința, ne putem aștepta la orice, chiar la răsturnări spectaculoase, în domeniul strategiei și geopoliticii mondiale.