Romania in fata unui nou Echilibru Geopolitic în Europa de Est? Strategii Duale și Reconfigurări de Influență – Autor Amiral (rtr), PhD. Aurel POPA
Comentariu autorului: Analiza se bazeaza pe informatiile vehiculate in spatiul public si reprezinta aprecierea proprie a evenimentelor derulate la data publicarii articolului si care se modifica de la o zi la alta.
Introducere
Europa de Est se află în fața unor posibile reconfigurări geopolitice, marcate de interacțiuni complexe între Statele Unite, Rusia și actorii regionali. Întâlnirea de la Riad între delegațiile americană și rusă, presiunile asupra proceselor electorale din România și Germania, și dezbaterile privind retragerea trupelor americane din regiune alimentează speculații privind o posibilă reașezare a sferelor de influență în Europa.
În data de 18 februarie 2025, la Riad, capitala Arabiei Saudite, a avut loc o întâlnire de patru ore și jumătate între delegațiile Statelor Unite și Rusiei, având ca scop principal discutarea relațiilor bilaterale și a conflictului din Ucraina. Din partea americană, delegația a fost condusă de secretarul de stat Marco Rubio, consilierul pentru securitate națională Mike Waltz și trimisul special pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff. Delegația rusă a inclus pe ministrul de externe Serghei Lavrov, consilierul prezidențial Iuri Ușakov și directorul general al Fondului Rus de Investiții Directe, Kirill Dmitriev.
În cadrul discuțiilor, Rusia a prezentat mai multe solicitări, printre care deblocarea activelor de stat rusești înghețate în Statele Unite și relaxarea sancțiunilor economice impuse de Occident. Conform unei surse diplomatice citate de The Moscow Times, Moscova dorește acces la aproximativ 6 miliarde de dolari, parte din rezervele Băncii Centrale Ruse investite în active denominate în dolari înainte de începerea conflictului. De asemenea, Rusia a cerut restabilirea misiunilor diplomatice și returnarea proprietăților diplomatice rusești din SUA, inclusiv două reședințe din New York și Maryland, confiscate în 2016 de administrația Obama sub acuzația de spionaj. Aceste solicitări sunt văzute de președintele Vladimir Putin ca esențiale pentru restabilirea statutului Rusiei în relațiile cu Washingtonul.
În plus, Rusia a reiterat cerința ca NATO să renunțe oficial la promisiunea făcută la summitul de la București din 2008, conform căreia Ucraina ar urma să devină membru al Alianței la o dată nespecificată. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe rus, Maria Zaharova, a declarat că, în caz contrar, această problemă va continua să afecteze stabilitatea pe continentul european.
Delegația americană a refuzat aceste solicitări, menținând poziția fermă a SUA privind sancțiunile și politica NATO. Secretarul de stat Marco Rubio a subliniat că discuțiile de la Riad reprezintă un prim pas exploratoriu și că, odată ce vor începe negocierile oficiale, Ucraina și Uniunea Europeană vor fi implicate în proces.
Excluderea Ucrainei de la aceste discuții a generat îngrijorare la Kiev și în capitalele europene. Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a subliniat că nicio decizie privind viitorul Ucrainei nu poate fi luată fără participarea directă a țării sale. De asemenea, șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a avertizat că Rusia va încerca să dezbine aliații europeni și americani și a subliniat necesitatea unei colaborări strânse între Europa și SUA pentru a asigura o pace justă și durabilă în Ucraina.
În concluzie, întâlnirea de la Riad a reprezentat un prim pas oficial în reluarea dialogului direct între SUA și Rusia, însă divergențele majore persistă, în special în ceea ce privește sancțiunile economice și extinderea NATO. Implicarea ulterioară a Ucrainei și a Uniunii Europene în negocieri va fi esențială pentru atingerea unei soluții durabile și echitabile în regiune.
În cadrul întâlnirii de la Riad dintre delegațiile Statelor Unite și Rusiei, deși solicitările explicite privind crearea unei zone de influență în Europa de Est sau retragerea trupelor americane din Europa nu au fost oficial confirmate de sursele consultate, există indicii clare privind dorința Rusiei de a-și consolida influența în regiune și de a limita prezența NATO în proximitatea granițelor sale.
Principalele obiective ale Rusiei reflectate în discuții au inclus:
- Renunțarea NATO la extinderea spre Est: Rusia a reiterat solicitarea ca NATO să renunțe oficial la promisiunea din 2008 privind potențiala aderare a Ucrainei și Georgiei, un punct cheie al nemulțumirii Moscovei. Această solicitare vizează, de fapt, consolidarea sferei de influență a Rusiei în fostul spațiu sovietic și blocarea oricărei extinderi euroatlantice în regiune.
- Relaxarea sancțiunilor și restabilirea relațiilor diplomatice: Rusia a cerut ridicarea sancțiunilor și recuperarea activelor înghețate, măsuri care i-ar permite să-și refacă poziția economică și strategică, inclusiv în Europa de Est, unde influența sa a fost diminuată de sancțiunile occidentale.
- Reducerea prezenței militare NATO în regiune: Deși această cerință nu a fost formulată explicit în cadrul întâlnirii, solicitările Rusiei de a opri extinderea NATO și tensiunile istorice legate de desfășurarea trupelor americane și ale Alianței în statele est-europene sugerează că Moscova urmărește o diminuare a prezenței militare occidentale în regiune.
Poziția americană:
Statele Unite au respins ferm cerințele privind extinderea NATO și au refuzat orice discuție care ar implica compromiterea securității aliaților europeni. Americanii au subliniat faptul că politica “ușilor deschise” a NATO rămâne valabilă și că sprijinul pentru Ucraina și alte state vulnerabile din regiune va continua.
Deși Rusia nu a solicitat în mod oficial retragerea trupelor americane din Europa, obiectivul său strategic pe termen lung vizează reducerea influenței militare și politice occidentale în Europa de Est și recâștigarea unei poziții dominante în fostele sale sfere de influență. Refuzul americanilor de a face concesii în acest sens menține tensiunile cu Rusia și lasă deschisă posibilitatea unor negocieri viitoare, dar și a unor noi crize geopolitice.
1. Întâlnirea de la Riad: Refuz oficial, concesii implicite?
Întâlnirea de la Riad a marcat un moment semnificativ în relațiile SUA-Rusia. Rusia a solicitat ridicarea sancțiunilor, acces la active înghețate și garantarea că NATO nu se va extinde spre Est. Deși delegația americană a respins oficial aceste cereri, rămân semne de întrebare privind angajamentele ferme ale Washingtonului pe termen lung.
2. Susținerea candidaților pro-ruși: România și Germania în prim-plan
În România, candidatul pro-rus Călin Georgescu in primul tur al alegerilor prezidențiale s-a situate pe primul loc, ulterior anulate din cauza suspiciunilor de interferență rusă dar si datorita neregulilor constatate in vicierea procesului electoral. Declarațiile vicepreședintelui american JD Vance și intervențiile lui Elon Musk au criticat anularea alegerilor, creând percepția unui sprijin indirect pentru Georgescu. În Germania, campaniile de dezinformare pro-ruse au vizat subminarea candidaților conservatori, favorizând partidele populiste cu atitudini mai prietenoase față de Moscova.
În cadrul Conferinței de Securitate de la München din februarie 2025, vicepreședintele american JD Vance a susținut un discurs controversat, criticând practicile democratice din Europa și subliniind că amenințările interne depășesc pericolele externe precum Rusia sau China. El a evidențiat anularea alegerilor prezidențiale din România și cenzura libertății de exprimare în diverse țări europene ca exemple ale erodării democrației pe continent.
Critici privind anularea alegerilor în România
Vance a condamnat decizia autorităților române de a anula alegerile prezidențiale din 2024, considerând-o o reacție exagerată la presupusa influență externă. El a argumentat că democrațiile ar trebui să fie suficient de robuste pentru a rezista unor astfel de interferențe și a comparat această măsură cu practicile din era sovietică. Declarațiile sale au stârnit reacții puternice din partea oficialilor europeni, care au respins acuzațiile de subminare a proceselor democratice.
Acuzații de cenzură și restrângere a libertății de exprimare
În discursul său, Vance a acuzat liderii europeni de suprimarea libertății de exprimare, menționând cazuri precum condamnarea unui veteran britanic pentru rugăciune în apropierea unei clinici de avort și interzicerea unor discursuri populiste. El a susținut că astfel de acțiuni reprezintă o amenințare mai mare la adresa democrației decât influențele externe. Aceste afirmații au fost întâmpinate cu tensiune și dezaprobare din partea elitei politice europene, care le-a considerat o interferență nejustificată în afacerile interne ale țărilor lor.
Reacții din partea oficialilor europeni
Discursul lui Vance a provocat indignare în rândul liderilor europeni. Cancelarul german Olaf Scholz a criticat dur afirmațiile vicepreședintelui american, considerându-le o ingerință inacceptabilă în politica internă a Germaniei și o susținere implicită a partidelor de extremă dreapta. De asemenea, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a respins comparațiile făcute de Vance între măsurile europene și regimurile autoritare, catalogându-le drept inacceptabile.
theguardian.com
Elon Musk: Atac la adresa președintelui Curții Constituționale
Elon Musk a intervenit în dezbaterea politică din România printr-o postare pe platforma X (fostă Twitter), în care l-a numit pe președintele Curții Constituționale a României, Marian Enache, un “tiran”. Această reacție a venit după ce Curtea a anulat alegerile prezidențiale din cauza suspiciunilor de interferență rusă în favoarea lui Georgescu. Prin această declarație, Musk pare să conteste decizia autorităților române și, implicit, să susțină candidatura lui Georgescu.
Corelarea declarațiilor și impactul asupra candidaturii lui Georgescu
Atât Vance, cât și Musk au pus sub semnul întrebării legitimitatea anulării alegerilor din România, minimalizând gravitatea interferenței ruse. Aceste poziții pot fi interpretate ca un sprijin indirect pentru Călin Georgescu, consolidându-i poziția în rândul electoratului și oferindu-i o platformă internațională de susținere. Astfel, declarațiile lor ar putea influența opinia publică în favoarea unui candidat favorabil Moscovei.
În concluzie, intervențiile publice ale lui JD Vance și Elon Musk în contextul politic din România par să favorizeze, chiar și indirect, un candidat cu orientare pro-rusă, ridicând întrebări despre influența externă în procesele democratice interne.
3. Retragerea trupelor americane și echilibrul de putere în Europa de Est
Deși administrația Trump a negat oficial intenția de a retrage trupele americane din Europa de Est⁵, rapoarte independente indică presiuni și negocieri în această direcție. Solicitările Rusiei pentru o „nouă Yalta” — o împărțire a sferelor de influență — au fost respinse public, dar persistă temeri privind posibile concesii tacite⁶.
4. Strategia duală a administrației Trump- poate fi apreciat ca un joc dual al presedintelui Trump?
Declarațiile ferme în plan oficial contrastează cu acțiuni și declarații ale unor actori apropiați administrației care par să favorizeze indirect interesele rusești. Această abordare ambivalentă poate fi interpretată ca un „joc dual”, prin care SUA testează limitele diplomației fără a-și asuma angajamente clare.
Analiza situației actuale sugerează posibilitatea unui joc dual orchestrat de administrația Trump, caracterizat de o strategie ambivalentă între menținerea unei poziții oficiale ferme împotriva Rusiei și crearea unor breșe geopolitice care ar putea favoriza indirect interesele Moscovei.
Argumente în favoarea teoriei “jocului dual”:
1. Poziția oficială vs. acțiunile indirecte
- La conferința de la Riad, administrația Trump a refuzat în mod oficial cererile Rusiei privind o nouă împărțire a sferelor de influență și retragerea trupelor americane din Europa de Est.
- În paralel, însă, există acțiuni și declarații din partea unor actori apropiați administrației care par să favorizeze indirect interesele rusești:
- Declarațiile vicepreședintelui JD Vance privind erodarea democrației în Europa și criticile la adresa anulării alegerilor în România favorizează implicit candidatul pro-rus Călin Georgescu.
- Intervențiile lui Elon Musk, deși aparent independente, au susținut narativul că anularea alegerilor din România a fost nedemocratică, consolidând indirect sprijinul pentru candidatul favorabil Moscovei.
2. Presiuni pentru susținerea candidaților pro-ruși
- În România, administrația Trump a exercitat indirect presiuni pentru a permite candidatura lui Georgescu, în ciuda semnalelor clare privind influența rusă.
- În Germania, creșterea sprijinului pentru partide de extremă dreapta, cum ar fi AfD, a fost însoțită de o campanie de dezinformare pro-rusă, în timp ce Trump a păstrat un discurs ambiguu față de sprijinul acordat NATO și partenerilor europeni.
3. Tactica “America First” și reducerea angajamentelor externe
- Trump a susținut în trecut ideea ca Europa să-și asume mai mult din propria securitate, iar posibila retragere a trupelor americane din Estul Europei ar putea fi justificată ca parte a acestei filosofii.
- Această mișcare ar putea fi percepută ca o cedare tacită a influenței în Europa de Est în schimbul unor avantaje economice sau strategice în alte regiuni, în linie cu o politică de realism geopolitic.
4. Strategia de “ambiguity diplomacy”
- Trump a folosit în trecut strategii de ambiguitate diplomatică, lăsând deschisă posibilitatea unor interpretări multiple asupra pozițiilor americane.
- Prin evitarea unor declarații directe de susținere pentru Rusia, dar tolerând acțiuni care îi servesc interesele, Trump poate naviga între a păstra aparența sprijinului pentru aliații europeni și a crea circumstanțe favorabile Moscovei.
Se poate aprecia rezonabil că administrația Trump desfășoară un joc dual, echilibrata între poziția oficială anti-rusă și acțiuni tactice care pot crea avantaje indirecte pentru Moscova. Această strategie pare să urmeze principiul maximizării interesului național american, dar cu riscul de a destabiliza actuala arhitectură de securitate europeană.
Deși nu există un acord formal privind o nouă împărțire a sferelor de influență în Europa, corelarea mai multor factori — presiuni pentru retragerea trupelor americane, susținerea candidaților pro-ruși și retorica ambiguă a administrației americane — indică o posibilă reașezare a echilibrului geopolitic în Europa de Est. Acest scenariu ridică întrebări esențiale privind stabilitatea regiunii și coeziunea alianței transatlantice.
5.Strategii Realiste pentru România în Contextul Ambiguității Politicii Americane
Dat fiind contextul geopolitic actual și ambiguitatea pozițiilor administrației americane, România trebuie să adopte o abordare strategică bazată pe flexibilitate diplomatică, consolidarea alianțelor regionale și autonomie strategică. Iată cum pot fi implementate măsurile propuse în ciuda incertitudinilor create de politica SUA:
1. Recalibrarea Relațiilor cu SUA prin Inițiative Bilaterale Puternice
- Parteneriate Sectoriale Independente de Administrație:
Chiar dacă administrația americană actuală are o poziție ambiguă, România poate dezvolta acorduri bilaterale în sectoare critice (energie, cibernetică, apărare) cu Congresul și instituțiile federale americane mai puțin dependente de politica prezidențială. - Lobby Instituțional la Nivelul Congresului și Pentagonului:
România poate intensifica relațiile cu legislatorii americani pro-NATO și oficialii din Pentagon, care au de multe ori poziții mai constante decât administrația executivă. Consolidarea relațiilor cu aliați-cheie din SUA poate asigura un grad de stabilitate în relațiile bilaterale.
2. Extinderea Parteneriatelor Europene și Regionale
- Inițiativa celor Trei Mări (I3M) ca Pilon Regional:
România poate juca un rol central în consolidarea I3M, atrăgând investiții în infrastructură, energie și apărare. Chiar dacă SUA și-ar reduce prezența militară, cooperarea cu Polonia și țările baltice poate crea o rețea regională de apărare solidă. - Aprofundarea relațiilor cu Franța și Germania:
În contextul incertitudinilor americane, România poate miza pe relații mai strânse cu țările europene cu putere militară și economică semnificativă. Franța, în special, și-a manifestat interesul pentru consolidarea flancului estic al Europei.
3. Consolidarea Securității Militare Fără Dependență Exclusivă de SUA
- Cooperare Extinsă în Cadrul NATO:
România poate pleda pentru o redistribuire a forțelor NATO, astfel încât prezența militară în Est să fie mai mult europeanizată (Germania, Franța și Regatul Unit) în loc să depindă exclusiv de trupele americane. - Investiții în Apărare Cibernetică și Drone:
Într-un context în care Rusia utilizează războiul hibrid și atacurile cibernetice, România ar trebui să investească în capabilități cibernetice proprii și tehnologii autonome (dronă și sateliți) pentru a-și proteja infrastructura critică.
4. Autonomie Energetică și Diversificarea Resurselor
- Exploatarea Resurselor din Marea Neagră:
Dezvoltarea rapidă a proiectelor de gaze naturale din Marea Neagră poate reduce vulnerabilitatea energetică a României și poate transforma țara într-un hub energetic regional. - Parteneriate Energetice Alternative:
România ar trebui să exploreze parteneriate energetice cu țări precum Azerbaidjan, Norvegia sau statele din Orientul Mijlociu, evitând dependența de gazul rusesc.
5. Neutralizarea Dezinformării și Protejarea Procesului Electoral
- Cooperare cu UE pentru Apărarea Electorală:
Uniunea Europeană poate oferi expertiză și sprijin tehnic pentru monitorizarea alegerilor și combaterea dezinformării. România poate solicita asistență pentru implementarea unor standarde stricte privind transparența electorală. - Legislație Anti-Dezinformare:
Adoptarea unor legi care să reglementeze propaganda străină și finanțarea partidelor politice poate limita influențele externe. Platformele sociale ar trebui obligate să semnaleze campaniile de dezinformare, în colaborare cu autoritățile.
6. Cultivarea Coeziunii Naționale și Rezilienței Civice
- Promovarea Educației Civice și Media Literacy:
Inițiativele de educație civică pot consolida spiritul democratic și pot crește rezistența populației la propaganda externă. - Programe de Sprijin pentru Comunitățile Vulnerabile:
Investițiile în dezvoltarea economică a zonelor marginalizate pot reduce vulnerabilitatea acestora la influențe externe și pot diminua potențialul de radicalizare.
România trebuie să acționeze pe două fronturi: să consolideze relațiile tradiționale cu partenerii occidentali, în special în cadrul NATO și UE, și să dezvolte strategii de autonomie strategică care să reducă dependența față de un singur aliat. În fața incertitudinilor create de administrația americană, flexibilitatea diplomatică, diversificarea parteneriatelor și consolidarea securității interne devin piloni esențiali pentru a menține România în afara sferei de influență rusești.
Parteneriatul Strategic România-SUA: Pilon de Securitate și Vector de Dezvoltare Geopolitică
Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat oficial în 1997, reprezintă una dintre cele mai importante alianțe strategice pentru București în perioada post-Război Rece. Acest parteneriat a oferit României multiple avantaje în domeniul securității, economiei, politicii externe și consolidării statului de drept, consolidându-i statutul de aliat esențial al SUA în Europa de Est. Într-un context geopolitic marcat de incertitudini și presiuni externe, colaborarea cu Washingtonul continuă să fie un pilon central al strategiei de politică externă a României.
1. Pilonul Securității: Apărare și Strategii Militare
Semnarea Parteneriatului Strategic în 1997 a marcat un moment-cheie în istoria relațiilor bilaterale, având un rol crucial în integrarea României în NATO în 2004. Sprijinul american a fost determinant pentru acest pas major în politica de securitate a României (NATO, 2004).
Unul dintre cele mai vizibile rezultate ale parteneriatului a fost implementarea sistemului de apărare antirachetă Aegis Ashore la Baza Militară Deveselu în 2016. Acest sistem, parte a arhitecturii NATO de apărare antirachetă, reprezintă un element-cheie în descurajarea amenințărilor externe. Deși criticat de Rusia ca fiind o provocare strategică, oficialii NATO și SUA au subliniat caracterul său defensiv
Prezența militară americană în România a fost consolidată prin facilitățile de la Mihail Kogălniceanu și Câmpia Turzii, devenind puncte strategice pentru operațiunile NATO în Europa de Est. Exercițiile militare comune, precum Defender Europe și Saber Guardian, au sporit interoperabilitatea forțelor armate și capacitatea României de a răspunde rapid în situații de criză
De asemenea, parteneriatul a facilitat colaborarea în domeniul securității cibernetice, România devenind un actor-cheie în apărarea infrastructurii critice împotriva atacurilor cibernetice din partea statelor ostile (Cybersecurity Ventures, 2020).
2. Vector Economic și Energetic: Autonomie și Investiții Strategice
Pe lângă dimensiunea militară, Parteneriatul Strategic a consolidat securitatea energetică a României. Proiectele comune privind extracția gazelor naturale din Marea Neagră și modernizarea reactoarelor nucleare de la Cernavodă reflectă sprijinul SUA pentru reducerea dependenței energetice a României față de Rusia (Bloomberg, 2019).
România a devenit un actor-cheie în cadrul Inițiativei celor Trei Mări (I3M), susținută activ de SUA, care promovează conectivitatea energetică și infrastructurală în Europa Centrală și de Est. Participarea în I3M a consolidat poziția României ca hub regional în domeniul energiei și transporturilor
De asemenea, SUA a devenit un investitor important în sectoarele IT, energie și infrastructură, facilitând crearea de locuri de muncă și introducerea de tehnologii avansate. Cooperarea în sectorul nuclear civil și în proiectele de energie regenerabilă au întărit capacitatea României de a-și asigura independența energetică (Energy Policy Journal, 2021).
3. Beneficii Geopolitice și Consolidarea Rolului Regional
Parteneriatul strategic cu SUA a oferit României un avantaj geopolitic semnificativ, consolidându-i statutul de actor esențial în securitatea flancului estic al NATO și în stabilitatea regiunii Mării Negre. Prezența navală americană în Marea Neagră și exercițiile comune cu Forțele Navale Române au contribuit la descurajarea amenințărilor externe și la menținerea echilibrului strategic în regiune
Totodată, sprijinul SUA în consolidarea statului de drept și în lupta împotriva corupției a contribuit la întărirea instituțiilor democratice din România. Parteneriatul a inclus programe pentru transparență guvernamentală și consolidarea sistemului judiciar (Transparency International, 2020).
4. Provocări și Vulnerabilități în Context Geopolitic
În ciuda avantajelor evidente, parteneriatul strategic a fost expus la riscuri și incertitudini geopolitice. Unele administrații americane au manifestat poziții ambigue față de angajamentele SUA în Europa de Est, generând temeri privind posibile negocieri între Washington și Moscova privind sfera de influență în regiune (Foreign Policy, 2023).
- Ambiguitățile administrației Trump:
Deși parteneriatul a rămas solid în plan militar, unele declarații ale administrației Trump privind NATO și aliații est-europeni au generat incertitudini. - Tensiunile geopolitice recente:
În contextul negocierilor SUA-Rusia (ex: întâlnirea de la Riad), există temeri că administrația americană ar putea negocia sfera de influență în Europa de Est, afectând poziția României. - Presiunile privind diversificarea politicilor externe:
România trebuie să își consolideze relațiile cu UE și alți parteneri strategici pentru a nu depinde exclusiv de garanțiile SUA.
De asemenea, România se confruntă cu presiuni legate de echilibrarea relațiilor transatlantice cu cele europene, mai ales în contextul dezbaterilor privind autonomia strategică a Uniunii Europene. În acest sens, Bucureștiul trebuie să-și diversifice parteneriatele și să consolideze alianțele regionale pentru a-și asigura stabilitatea și securitatea pe termen lung.
Parteneriatul Strategic România-SUA a adus beneficii majore în domeniile apărării, energiei, economiei și diplomației. A consolidat poziția României ca pilon al securității NATO în Europa de Est și a transformat-o într-un actor regional influent. Totuși, dinamica geopolitică actuală impune României să adopte o strategie flexibilă, diversificându-și parteneriatele și consolidându-și capacitățile interne pentru a face față noilor provocări globale.
Pe termen lung, menținerea unui echilibru între angajamentele transatlantice și consolidarea relațiilor europene va fi esențială pentru garantarea securității și dezvoltării României în cadrul arhitecturii geopolitice globale.
6. Cum se poate opune România extinderii sferei de influență rusești în cazul unui acord tacit al SUA?
În contextul unei posibile acceptări tacite a extinderii influenței ruse în Europa de Est de către administrația americană, România trebuie să adopte o strategie proactivă bazată pe autonomie strategică, diplomație diversificată și consolidarea rezilienței interne.
1.Consolidarea Alianțelor Regionale și Interesele Comune Formarea unui Bloc Est-European de Rezistență
- Consolidarea cooperării cu Polonia, Lituania, Letonia și Estonia, state aflate în aceeași poziție vulnerabilă față de Rusia.
- Inițierea unui pact regional privind apărarea cibernetică și cooperarea în domeniul securității energetice.
- Parteneriate cu Puteri Non-Tradiționale-Colaborarea în domeniul securității cu state extra-europene precum Japonia, Coreea de Sud și Australia, care au experiență în contracararea influenței geopolitice ruse și chineze.
- Consolidarea relațiilor strategice cu Marea Britanie, un partener NATO care menține o poziție fermă față de expansiunea rusă si de ce nu stabilirea unui parteneriat strategic.
- Reziliență Internă și Consolidarea Apărării Naționale-Modernizarea Forțelor Armate prin creșterea investițiilor în apărare pentru a dezvolta capacitățile naționale de apărare aeriană, cibernetică și navală si accelerarea programelor de modernizare a armatei, inclusiv achiziționarea de drone, sisteme anti-rachetă și echipamente avansate de comunicații.
2. Contracararea Propagandei Rusești
- Crearea unei agenții de monitorizare a dezinformării care să colaboreze cu instituțiile UE și NATO pentru a combate campaniile rusești de propagandă.
- Promovarea educației media și a programelor de alfabetizare digitală pentru a crește reziliența populației în fața dezinformării.
3.Promovarea Legăturilor Culturale și Educaționale
- Sprijinirea inițiativelor culturale și educaționale care promovează valorile europene în România, în special în zonele vulnerabile la influența externă.
- Consolidarea legăturilor academice cu universități europene și americane pentru a crea punți culturale solide.
4.Reacții în Fața unui Acord Tacit SUA-Rusia
Opțiuni de Politică Externă în Caz de Neglijare Americană
- În cazul în care SUA acceptă tacit extinderea sferei de influență ruse, România poate invoca prevederile Tratatului de la Lisabona (Art. 42.7) [2]privind apărarea colectivă în cadrul UE.
- Solicitarea unei reuniuni de urgență a Consiliului Nord-Atlantic pentru clarificarea poziției SUA și întărirea angajamentului colectiv.
- România poate apela la organisme internaționale, precum ONU și OSCE, pentru a denunța eventuale acorduri care încalcă dreptul internațional și principiile suveranității statelor etc.
CONCLUZII
Într-un scenariu în care SUA acceptă tacit extinderea influenței ruse în Europa de Est, România trebuie să se poziționeze ca un actor regional strategic autonom, consolidându-și relațiile cu aliații europeni și dezvoltând alianțe regionale solide. Prin diversificarea parteneriatelor externe, investiții în securitatea națională și independența energetică, România poate limita riscul de a deveni o zonă tampon între sfera occidentală și cea rusă. Autonomia strategică, sprijinul regional și diplomația inteligentă sunt cheia pentru a contracara presiunile geopolitice și pentru a menține suveranitatea și stabilitatea României. Scutul antirachetă instalat de Statele Unite în nordul Poloniei a deveni operațional începând cu 15 decembrie 2024. Va retrage SUA scutul antiracheta de la Deveselu sau/si din Polonia ? Cu certitudine daca acest lucru va fi in interes american, dar este putin probabil sa faca o astfel de concesie Rusiei. Este o tragedie pentru Romania? Cu siguranta nu. Pentru Europa va fi insa o problema , tinand cont de de destinatia si rolul acestor mijloace. Noi vom suplini acest aspect cu alte mijloace de aparare eficiente potrivit amenintarilor probabile. Importante sunt pastrarea garantiilor de securitate din cadrul parteneriatului strategic cu SUA.
In contextul in care in prezent nu exista nici o legatura clarificata cu administratia Trump ce vor alege politicieni romani ? Pot politicieni romani sa riste viitorul Romaniei pe baza unei viitoare configuratie de parteneriat strategic care va exista cu certitudine poate cu modificari, versus revenirea in zona de influienta rusa aproape certa ca previziune la ora actuala ?
Rusia va apela la toate mijloacele posibile pentru influientarea alegerilor prezidentiale in Romania si din pacate apreciez ca Romania chiar sprijinita de europeni nu le va putea contracara in totalitate si esential. Intrebarea legitima este ce va alege ROMANIA?
[2]Acest articol stabilește un angajament de apărare colectivă între statele membre, similar cu principiile NATO:
„În cazul în care un stat membru este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre îi vor acorda ajutor și asistență prin toate mijloacele aflate la dispoziția lor, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU. Acest lucru nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre.”
Importanță pentru România: Această clauză funcționează ca o garanție suplimentară de securitate, în special în cazul în care sprijinul NATO ar deveni incert. Poate fi invocată în paralel cu Articolul 5 al NATO în situații de agresiune armată.
________________________________________