ABORDAREA CONCEPTUALĂ A SECURITĂȚII MARITIME ÎN STUDIILE DE SECURITATE CONTEMPORANE, CONCLUZII PENTRU SITUAȚIA ROMÂNIEI ȘI NECESITATEA ADOPTĂRII UNEI STRATEGII DE SECURITATE MARITIMĂ ROMÂNEASCĂ- Autor Dr. Ion CUSTURĂ[1]
Articol aparut in Studiu FSM: Reziliența maritimă a României în era amenințărilor hibride și importanța unei strategii de securitate maritimă
În cele peste două decade ale acestui secol, securitatea maritimă, ca noțiune specifică a devenit un concept la modă și utilizat frecvent în relațiile internaționale. Un expert implicat în majoritatea marilor evenimente, conferințe și lucrări legate de studiul, elaborarea și definirea acestui concept, Christian BUEGER, a încercat să găsească răspunsul posibil la întrebarea ”Ce este Securitatea Maritimă?”[2] într-un articol cuprinzător care a fost punctul de plecare a demersurilor noastre de a creiona 0 primă variantă a conceptului românesc de securitate maritimă.
Actorii internaționali importanți în domeniul maritim au inclus conceptul în agendele lor de lucru, au stabilit direcțiile principale și au elaborat conceptele funcție de interesele și realitățile concrete în care își desfășoară activitatea, și au reformulat-o și adaptat-o în funcție de semnificația acestui concept, care atenționează asupra noilor provocări în domeniul maritim și conjugă eforturile tuturor actorilor (statali sau non-statali) implicați pentru găsirea răspunsurilor adecvate acestora.
Cu toate acestea, încă nu s-a ajuns la un consens internațional asupra definiției securității maritime, dar toate aceste variante deja elaborate pot oferi un cadru comun de lucru prin care să se identifice aspectele comune și cele divergente ale actorilor care le-au adoptat.
Adoptarea unui concept al securității maritime nu este numai apanajul marilor actori, de aceea identificarea unui concept românesc adecvat poate oferi Forumului Securității Maritime o bază solidă de pornire în demersul îndeplinirii scopului și obiectivelor asumate.
Urmărind istoricul apariției conceptului și evoluția acestuia, prima concretizare o reprezintă Politica de Securitate Maritimă Națională adoptată de SUA în 2004 ca urmare a importanței crescute a amenințării asociate cu pericolul de terorism în domeniul maritim, după 11 Septembrie 2001[3].
Odată cu creșterea fenomenului pirateriei în largul coastei Somaliei între 2008 și 2011, pericolul pentru comerțul internațional evidențiind dimensiunea maritimă a securității la nivel global reprezentată de terorism pentru securitatea maritimă, Organizația Tratatului Nord- Atlantic (NATO) a inclus strategia maritimă ca obiectiv important în Strategia sa de Securitate Maritimă din 2011.[4]
În 2014 Regatul Unit (UK)[5], Uniunea Europeană (EU)[6] precum și Uniunea Africană (AU)[7] au lansat strategii maritime ambițioase, recunoscând necesitatea adoptării unor astfel de documente.
Comitetul pentru Siguranță Maritimă (MSC) al Organizației Maritime Internaționale (IMO) a inclus securitatea maritimă pe lista sa de misiuni în anul 2014.
În ultimii ani, tensiunile inter-statale regionale din Oceanul Arctic, Marea Chinei de Sud sau Marea Chinei de Est (acum aflate la cote ridicate) precum și investițiile majore în forțele maritime ale puterilor emergente, precum India și China, care operează în largul mărilor și oceanelor, au crescut atenția pentru necesitatea abordării oceanelor ca spații care au nevoie de securitate.
Recenta agresiune a Rusiei asupra Ucrainei a „revitalizat” conceptul, accentuând importanța realizării securității maritime în cazul unei invazii și al blocării porturilor și căilor de comunicații maritime și fluviale.
Urmărind evoluția situației geopolitice la nivel global și acordând o atenție deosebită conceptului de securitate maritimă, UK a realizat necesitatea de a emite o a doua strategie în acest domeniu, pe care a publicat-o în luna august 2023.
Perspective posibile de abordare a conceptului de securitate maritimă
În literatura și publicațiile de specialitate se întâlnesc multe abordări ale acestui concept de către specialiștii în domeniul maritim, dar pe plan internațional se pot distinge trei perspective de abordare a conceptului:
1. perspectiva matricială – conceptul de securitate maritimă poate fi înțeles în cadrul unei matrice, în care acesta se corelează cu alte concepte, cum ar fi siguranța maritimă, puterea maritimă, ”economia albastră” și reziliența;
2. perspectiva securizării domeniului maritim. Aceasta permite studierea modului în care apar amenințările în domeniul maritim și ce solicitări politice, care uneori sunt divergente, implică acestea pentru a descoperi interesele politice și ideologiile care stau în spatele lor;
3. perspectiva practicilor de aplicare a teoriei securității – aceasta asigură studierea a ceea ce de fapt actorii interesați/implicați întreprind atunci când solicită întărirea securității maritime actorilor din domeniul maritim național sau internațional.
În fig.1[8] avem o matrice în care sunt înscrise posibilele concepte care pot fi corelate cu conceptul de securitate maritimă, importanța acestora putând fi ușor de remarcat . Lucrul cu o astfel de matrice permite în primul rând studierea tipurilor de relații stabilite de către diverși actori, dar și conexiunile dintre securitatea maritimă și celelalte concepte din cuprinsul acesteia.
Această abordare asigură o bază de identificare a actorilor care sunt incluși sau excluși în fiecare concept de securitate maritimă elaborat de actorii statali sau non-statali, chiar dacă interpretarea amenințărilor poate diferi foarte mult, funcție de ce actori sunt implicați. O problemă poate fi corelarea conceptului cu dimensiunea economică, alte corelații putând fi legate de cele ale securității naționale sau siguranței maritime.
Matricea reprezintă un instrument de analiză pentru înțelegerea diferențelor și punctelor de vedere comune ale diferiților actori și oferă posibilitatea adoptării și adaptării conceptului de către orice actor interesat în realizarea securității maritime în spațiul maritim în care își poate afirma, promova și apăra interesele.
| MEDIUL MARIN | DEZVOLTARE ECONOMICĂ | ||
| SIGURANȚĂ MARITIMĂ | ECONOMIE ALBASTRĂ | ||
| ACCIDENTE/ POLUARE/ CONTRABANDĂ | SCHIMBĂRI CLIMATICE | ||
| ACTE TERORISTE | SECURITATE MARITIMĂ | PIRATERIE/ PESCUIT IUU | |
| PROLIFERAREA ARMAMENTULUI | TRAFIC DE PERSOANE | ||
| LITIGII ÎNTRE STATE | |||
| PUTEREA MARINĂ | REZILIENȚĂ | ||
| SIGURANȚA NAȚIONALĂ | SIGURANȚA UMANĂ | ||
Fig.1
Abordarea matricială a conceptului de securitate maritimă
Apreciem că aceasta este cea mai potrivită abordare pentru perspectiva elaborării conceptului românesc al securității maritime, deoarece asigură o acoperire maximală a conceptelor și conexiunilor sale cu acestea, mai ales că, la un moment dat, funcție de situația politico-militară în care se găsește societatea românească, ar putea fi lesne identificate și prioritizate elementele cele mai relevante pentru punerea în valoare a conceptului și adoptarea măsurilor practice care trebuie luate.
Abordarea conceptului de securitate maritimă din perspectiva securizării domeniului maritim
Securizarea domeniului maritim presupune că amenințările la care este supus acest domeniu sunt construite pe baza unei serii de revendicări ale unor actori care generează o anume retorică, astfel că o problemă precum pirateria poate constitui o amenințare existențială fie pentru un stat național, fie pentru întregul glob, de exemplu pentru comerțul internațional.
Din această perspectivă, construcția sau identificarea unor amenințări vine de regulă însoțită de o propunere pentru măsurile ce trebuie să fie luate pentru protejarea unui obiectiv sau mai multor obiective împotriva amenințării, măsuri care sunt de regulă extraordinare și adesea extreme, putând implica instrumente militare de la cele mai simple acțiuni, până la scala conflictului militar sau suprimarea drastică a libertăților civile.
Abordarea presupune percepția contemporană asupra mărilor și oceanelor ca un spațiu de insecuritate, pornind de la cum au apărut amenințările (istoricul acestora), cum acestea au evoluat în timp și cum au fost contracarate.
Majoritatea actorilor internaționali definește securitatea maritimă prin identificarea unui număr de amenințări pe care le include în acest concept (a se vedea Raportul Secretarului ONU/2008 pe problematica „Oceanelor și Legislației Mării”: pirateria și jaful armat; atacurile teroriste; traficul ilicit de armament și arme de distrugere în masă; traficul ilicit de narcotice/ droguri; contrabanda și traficul de persoane pe mare; pescuitul ilegal, neraportat și în afara cadrului reglementat; degradarea/distrugerea intenționată și ilegală a mediului marin)[9].
Recentele documente strategice ale UE și UK sunt asemănătoare celui al ONU, fac referire la ”riscuri ale securității maritime” mai degrabă decât la amenințări și concentrează câteva probleme într-una singură, cum ar fi pentru UK ”întreruperea unor rute maritime vitale pentru comerț ca urmare a războiului, criminalității/încălcării legislației maritime, pirateriei sau modificării normativelor internaționale”. În listă au fost adăugate și ”atacurile cibernetice asupra navigației/comerțului pe mare și infrastructurii maritime”, care ar putea avea efecte dezastruoase în plan economic[10].
UE a extins lista celor șapte amenințări inițiale, prin adăugarea „disputelor teritoriale maritime, actelor de agresiune și conflictelor armate dintre state” precum și „potențialele impacturi/urmări ale dezastrelor naturale, evenimentele extreme și schimbările climatice asupra sistemului de transport maritim și, în particular, asupra infrastructurii maritime” și „condițiile de pe mare și din zona costieră care slăbesc potențialul de creștere economică și al locurilor de muncă în sectoarele maritime”[11].
Din punctul nostru de vedere, și această abordare ne poate fi de folos, inspirându-ne din activitățile practice care vor trebui desfășurate, în măsură să sprijine aplicarea concretă a conceptului.
Abordarea conceptului de securitate maritimă din perspectiva practicilor de securitate
Această perspectivă analizează ceea ce întreprind de fapt actorii implicați în numele securității maritime, adică ce fel de activități sunt desfășurate când aceștia afirmă că prin acestea se realizează securitatea maritimă.
O asemenea perspectivă evidențiază și ce instrumente și tehnologii sunt folosite în practica securității maritime ca fiind cele mai adecvate și cu cel mai mare impact, cum ar fi de exemplu navele de luptă și sateliții.
În majoritatea acestor abordări există o paletă de practici comune, ce reprezintă partea convențională a securității maritime, pe care agențiile le angajează indiferent de situație, cum ar fi: Avertizarea în Domeniul Maritim (MDA) ce presupune supravegherea prin radar, sateliți sau urmărirea datelor precum și distribuirea și fuzionarea acestor informații prin intermediul bazelor de date și a centrelor de servicii din domeniul maritim; activitățile pe mare, cum ar fi patrularea, interdicțiile, controalele și inspecțiile, precum și exercițiile practice destinate perfecționării acestor activități; activitățile de impunere a legii, cum ar fi arestul sau transferul de suspecți, precum și prinderea, judecarea și deținerea în închisori a infractorilor implicați în activități ilegale; coordonarea activităților la diferite niveluri, ce poate implica întâlniri și conferințe, armonizarea standardelor, procedurilor și mandatelor legale sau dezvoltarea de strategii și implementarea planurilor comune; alte potențiale practici, ce pot fi observate în activități cum ar fi diplomația navală, construcția de capacități, dar și lupta navală.
Studiile practicilor de rutină, desfășurate zi de zi/enumerate mai sus, scot în evidență cum securitatea maritimă poate fi stabilită și instituționalizată printr-un set distinct de practici adoptat de o mare parte a statelor cu ieșire la mare sau ocean.
În cazul în care se va ajunge la dispute sau contradicții între actori statali sau non statali, va trebui să fie investigat dacă un anume set de activități este necesar să fie desfășurate sau nu în numele securității maritime. Studierea controverselor create în jurul acestor practici permite identificarea modului în care anumiți actori înțeleg și definesc noțiunea/conceptul de securitate maritimă și dacă aceasta se realizează în numele securității maritime sau în alte scopuri.
Ca și în cazul abordării conceptului din perspectiva securizării domeniului maritim, și această abordare ne poate fi de folos, inspirându-ne din activitățile practice care vor trebui luate în măsură să sprijine aplicarea concretă a conceptului.
În urma celor prezentate până acum, o posibilă definiție a acestui concept ar putea fi:
- În general: „Securitatea maritimă reprezintă un ansamblu coordonat de măsuri organizatorice și practice pe care un actor statal sau non-statal le adoptă la nivel intern, național sau internațional, care să îi permită afirmarea, promovarea și, la nevoie, apărarea intereselor sale maritime în relațiile cu ceilalți actori statali și non statali care sunt implicați și/sau desfășoară activități în domeniul maritim, precum și protejarea acestora împotriva oricăror riscuri și amenințări.”
Definirea securității maritime din perspectivă românească este o provocare majoră a agențiilor implicate în acest proces, și necesită implicare chiar și la nivel național.
Demersul în definirea securității maritime va trebui început cu definirea intereselor naționale ale României în domeniul maritim și analiza riscurilor și amenințărilor la adresa acestor interese, așa cum au procedat și celelalte state și organizații care au elaborat și adoptat acest concept.
[1] Autor: Contraamiral de Flotila (rtr) Dr. Ion CUSTURĂ, director adjunct, Forumul Securitatii Maritime, www.forumulsecuritatiimaritime.ro
[2]”What is maritime security?”/ ”Ce estesecuritateamaritimă?”- Prof. ChristianBUEGER, Catedra de RelațiiInternaționale a universității din Copenhaga, Danemarcași al Departamentului de politicișiRelațiiInternaționale al Universității Cardiff, UK-Articolpublicatîn Revista ”ELSEVIER”/ ”Marine Policy”, 03 dec.2014.
[3]National Security Strategy of the United States, sept. 2005, https://georgewbush-whitehouse.archives.gov/homeland/maritime-security.html..
[4]NATO. Alliance maritime strategy. Brussels: NATO;2011.
[5] UK Government. National strategy for maritime security. London: UK Government; 2014.
[6] European Union. European Union maritime security strategy. Council of the European Union Doc. 11205/14. Brussels: European Union; 2014.
[7] African Union. African integrated maritime strategy.Addis Ababa: African Union; 2014.
[8]”What is maritime security?”/„Ce estesecuritateamaritimă?”- Prof. ChristianBUEGER, Catedra de RelațiiInternaționale a universității din Copenhaga, Danemarcași al Departamentului de politicișiRelațiiInternaționale al Universității Cardiff, UK-Articolpublicatîn Revista ”ELSEVIER”/„Marine Policy”, 03 dec.2014.
[9] United Nations. Oceans and the law of the sea. ReportoftheSecretary- General, UN General Assembly Document A/63/63,10 March2008. NewYork: UnitedNations; 2008.
[10]UK National Strategy for Maritime Security, https://assets.publishing. service.gov.uk/ government/ uploads/system/ uploads/ attachment_data/file/ 1100525/ national-strategy-for-maritime-security-web-version.pdf, aug. 2022.
[11] European Union. European Union maritime security strategy. Council of the European Union Doc. 11205/14. Brussels:European Union; 2014.