Are nevoie România de o Politică Maritimă și o Strategie Maritimă?-

Are nevoie România de o Politică Maritimă și o Strategie Maritimă?- Editorial

Nota:Editorialul va  prezinta cateva aspecte abordate intr-un studiu amplu realizat de Forumul Securitatii Maritime care va fi publicat in cursul lunii martie

Politica Maritimă, Strategia Maritimă, Politică Navală și Strategie Navală: definire, elemente, diferențe și importanță

De multe ori, în limbajul curent utilizat de specialiștii români din domeniul maritim, se folosesc termeni care nu au același sens. Se simte nevoia de a clarifica, sau mai bine zis, a standardiza terminologia, pentru a fi în concordanță cu cea internațională, prin sens și conținut.

Transportul maritim este coloana vertebrală a comerțului internațional și a economiei globale. Peste 80% din volumul comerțului internațional cu mărfuri este transportat pe mare, iar procentul este și mai mare pentru majoritatea țărilor în curs de dezvoltare. Chiar 99% din comunicațiile terestre sunt asigurate de infrastructura cablurilor submarine, ca să nu enumerăm resursele de petrol, gaze naturale, fotovoltaice, eoliene sau minerale.

De aici se desprinde necesitatea unei abordări pragmatice a paradigmei bunului apărat (securizat), cel din domeniul maritim în cazul nostru. O Românie funcțională înseamnă o ţară sigură, care oferă cetățenilor săi toate condiţiile necesare pentru a duce un trai mai bun, în deplină siguranţă şi care îşi protejează identitatea, valorile, patrimoniul şi resursele, precum şi parametrii statului de drept.

Politica de securitate naţională, alături de politica externă, se constituie într-una dintre politicile publice a căror elaborare şi punere în practică constituie prerogativa constituțională şi legală a
Președintelui României.

Politica de securitate naţională nu poate fi expresia voinţei unei singure persoane, deşi este
rezultatul unui proces care se materializează prin atribuțiile Președintelui României. Aceasta trebuie să fie construită pe valori şi repere fundamentale, expresia a consensului şi efortului naţional comun.

Dar, așa cum cerea Voltaire înaintea oricărei dezbateri academice, definirea termenilor este esențială.

Inițial va trebui să pornim analiza de la clarificarea principalilor algoritmi de întrebuințare practică a acestor concepte: strategie maritimă, strategie de securitate maritimă, politică maritimă, etc.

Se pune întrebarea: Care este ierarhic superioară: Politica sau Strategia? Sa pornim o scurtă analiză a conceptelor generale!

În Tabelul nr. 1, utilizând un set de elemente de comparație, se pot observa principalele diferențe și mai ales rolul de subordonare și derivare al Strategiei față de Politică:

Baza pentru comparație	Politică	Strategie
Ierarhie	Politica este principiul director, stabilit anterior, care ajută luarea de  decizii logice.	Strategia este un plan cuprinzător, derivat din Politică, realizat pentru îndeplinirea obiectivelor organizaționale.
Ce este?	Principiul acțiunii	Plan de acțiune
Flexibilitate	Fix, dar permit situații excepționale	Flexibil
Finalitate	Decizie	Acțiune
Eșalon	Management de nivel superior	Managementul nivelului superior și managementul nivelului mediu

Tabelul nr. 1 – Analiză comparativă între Politică și Strategie

Se poate face o analiză comparativă, utilizând alte criterii:

Baza pentru comparație	Politică	Strategie
Definiție	Politica este un set de linii directoare care ajută luarea de decizii adecvate sau să se acționeze într-o situație specifică.	Strategia este un plan de acțiune conceput pentru a atinge un anumit scop.
Nivel de ierarhizare	De obicei, managementul de mijloc	De obicei, managementul de vârf
Se ocupă cu	Idei și acțiuni	Acțiuni primare
Importanţă	Aceasta decide starea pe termen lung a unei organizații; Este vorba doar de luarea unor decizii cruciale Este o linie oficială adoptată de o organizație	Îi ajută pe manager să ia decizii adecvate O strategie bună poate aduce rezultate extraordinare pentru o organizație medie Ajută la abordarea amenințărilor ca răspuns la forțele și evoluțiile din domeniul de activitate
Activități preocupate	Luarea deciziilor strategice	Activități de rutină / zilnică

Strategia este un plan ales pentru atingerea obiectivelor organizaționale. Este o combinație de intenții și acțiuni bine gândite care duc spre poziția sau destinația dorită. Este un plan unificat și integrat realizat pentru atingerea obiectivelor de bază ale întreprinderii precum:

• Eficacitate
• Tratarea evenimentelor și a problemelor
• Profitarea de oportunități
• Utilizarea completă a resurselor
• Face față amenințărilor

Strategia este o combinație de acțiuni flexibile, prin care o organizație (stat sau companie) poate concura cu rivalii săi.

Caracteristicile unei Strategii:

• Ar trebui să fie formulată din managementul de nivel superior. Cu toate acestea, sub-strategiile pot fi realizate de managementul nivelului mediu.
• Ar trebui să aibă o perspectivă de lungă durată.
• Ar trebui să fie de natură dinamică.
• Scopul principal este de a depăși situațiile incerte.
• Ar trebui să fie făcut într-un asemenea mod, pentru a utiliza cât mai bine resursele.

Politica este definită ca fiind un set de principii și reguli care direcționează deciziile unei organizații. Politicile sunt încadrate de managementul de nivel superior al organizației pentru a servi drept ghid pentru luarea deciziilor operaționale. Este util în evidențierea regulilor, valorii și credințelor organizației. Pe lângă aceasta, acționează ca bază pentru ghidarea acțiunilor.

Politicile sunt concepute ca fiind o viziune generală a unui număr de oameni dintr-o organizație cu privire la diferite situații. Sunt realizate din experiență și înțelegere de bază. În acest fel, persoanele care intră în raza de aplicare a unei astfel de politici vor fi de acord complet asupra punerii în aplicare a acesteia.

Politicile ajută conducerea să determine ce trebuie făcut, într-o anumită situație. Acestea trebuie aplicate în mod constant pe o perioadă lungă de timp pentru a evita discrepanțele și suprapunerile.

Sintetizând, putem afirma că Politica se referă la principiile și orientările generale care guvernează activitatea unei organizații sau a unei instituții. Ea stabilește cadrul în care acțiunile și deciziile sunt luate și oferă o direcție generală pentru acțiunile viitoare.

Strategia se referă la planurile și acțiunile concrete prin care o organizație sau o instituție își atinge obiectivele. Ea implică luarea în considerare a contextului în care se desfășoară activitatea organizației și a mijloacelor prin care se pot atinge obiectivele propuse.

În general, politica oferă orientări generale pentru stabilirea strategiei, în timp ce strategia specifică modul concret în care se vor atinge obiectivele ținând cont de contextul în care se desfășoară activitatea organizației.

Și acum să ne referim la domeniul maritim, dând unele definiții și enumerând elementele Politicii Maritime, Strategiei Maritime, Politicii Navale și Strategiei Navale, dar și elementele acestora.

Politica maritimă este setul de legi, reguli și ghiduri folosite de o țară sau organizație pentru a guverna activitățile și interesele sale maritime. Acestea pot include probleme precum comerțul, navigaţia, gestionarea resurselor și protecția mediului. Politica maritimă poate fi dezvoltată la nivel naţional sau internaţional și poate acoperi o gama largă de probleme legate de utilizarea și gestionarea oceanelor, mărilor și apelor interioare.

În general, politica maritimă are ca scop protejarea și promovarea intereselor maritime ale unei țări sau organizații, precum și gestionarea responsabilă a resurselor acvatice. Poate include, de asemenea, măsuri pentru cooperarea cu alte țări sau organizații în domeniul maritim, precum prin intermediul tratatelor sau acordurilor internaţionale.

Elementele unei politici maritime pot varia în funcţie de contextul specific şi de obiectivele urmărite, dar în general, o politică maritimă poate include următoarele elemente:

1. Obiectivele: Politica maritimă trebuie sa definească clar obiectivele pe care doreşte să le atingă, precum creșterea comerțului, protecția mediului marin, securitatea navală, etc.
2. Legea: Politica maritimă trebuie să stabilească cadrul legal care guvernează activitățile maritime, inclusiv regulile privind comerțul, navigaţia, pescuitul, etc.
3. Resursele: Politica maritimă trebuie să identifice cum vor fi gestionate și utilizate resursele maritime, precum apa, energia, peștii, etc.
4. Cooperarea internaţională: Politica maritimă trebuie să stabilească cum va coopera țara cu alte țări în domeniul maritim prin intermediul tratatelor și acordurilor internaţionale.
5. Securitatea: Politica maritimă trebuie să abordeze problemele de securitate maritimă, precum pirateria, terorismul, contrabanda, etc.
6. Mediul marin: Politica maritimă trebuie să prevadă măsuri pentru protecția mediului marin și pentru gestionarea responsabilă a resurselor acvatice.
7. Dezvoltarea economică: Politica maritimă poate cuprinde măsuri pentru a sprijini dezvoltarea economică prin intermediul activităţilor maritime, precum comerțul și turismul.

România are o poziție geografică importantă, cu acces la Marea Neagră și la Dunăre, care sunt importante pentru comerțul internațional, transportul maritim și energia. De aceea, România are nevoie de o politică maritimă care să îi permită să își gestioneze și să își valorifice aceste resurse și oportunități.

Politica maritimă poate contribui la dezvoltarea economică și la creșterea competitivității României, precum și la protejarea mediului și securitatea țării.

Concepte și definiri

Strategia maritimă este planul de acţiune bine definit care are ca scop atingerea unor obiective specifice legate de interesele maritime ale unei țări sau organizații. Acestea pot include atât acţiuni militare cat și non-militare și pot implica utilizarea unor resurse diverse, cum ar fi navele, avioanele și personalul. Strategia maritimă este de obicei dezvoltată ca răspuns la amenințări sau provocări specifice și poate fi utilizată pentru a aborda o varietate de probleme, cum ar fi pirateria, terorismul, contrabanda și alte forme de criminalitate maritimă.

În general, strategia maritimă are ca scop protejarea și promovarea intereselor maritime ale unei țări sau organizații, precum și asigurarea securităţii navale. Poate include, de asemenea, măsuri pentru cooperarea cu alte țări sau organizații în domeniul maritim, precum prin intermediul tratatelor sau acordurilor internaţionale.

Elementele unei strategii maritime pot varia în funcţie de contextul specific și de obiectivele urmărite, dar în general, o strategie maritimă poate include următoarele elemente:

1. Obiectivele: Strategia maritimă trebuie să definească clar obiectivele pe care doreşte să le atingă, cum ar fi protejarea intereselor maritime ale tarii, combaterea pirateriei sau contrabandei, etc.
2. Mijloacele: Strategia maritimă trebuie să determine cum vor fi utilizate resursele necesare pentru a atinge obiectivele, cum ar fi navele, avioanele, personalul, etc.
3. Riscurile: Strategia maritimă trebuie să ia în considerare potențialele riscuri și amenințări la adresa securităţii maritime, cum ar fi pirateria, terorismul, etc., și să stabilească măsuri pentru a le aborda.
4. Partenerii: Strategia maritimă poate cuprinde masuri pentru cooperarea cu alte tari sau organizații în domeniul maritim, cum ar fi prin intermediul tratatelor sau acordurilor internaţionale.
5. Planul de acţiune: Strategia maritimă trebuie să determine etapele necesare pentru a atinge obiectivele și să stabilească responsabilitățile și resursele necesare pentru fiecare etapă.
6. Evaluarea: Strategia maritimă trebuie să prevadă modalităţi de evaluare a progresului făcut în atingerea obiectivelor și de adaptare la schimbările care pot apărea.

În rezumat, o strategie maritimă este un plan de acţiune bine definit care are ca scop atingerea unor obiective specifice legate de interesele maritime ale unei țări sau organizații.

Politica navală se referă la setul de legi, reguli și ghiduri folosite de o țară sau organizație pentru a guverna activitățile și interesele sale navale. Acestea pot include probleme precum operaţiunile navale militare, întreținerea și modernizarea flotei navale, cooperarea cu alte țări în domeniul naval, etc. Politica navală poate fi dezvoltată la nivel naţional sau internaţional și poate acoperi o gamă largă de probleme legate de utilizarea și gestionarea forţelor navale ale unei țări sau organizații.

În general, politica navală are ca scop protejarea și promovarea intereselor navale ale unei țări sau organizații, precum și asigurarea securităţii navale. Poate include, de asemenea, măsuri pentru cooperarea cu alte țări sau organizații în domeniul naval, prin intermediul tratatelor sau acordurilor internaţionale.

Elementele unei politici navale pot varia în funcţie de contextul specific și de obiectivele urmărite, dar în general, o politică navală poate include următoarele elemente:

1. Obiectivele: Politica navală trebuie să definească clar obiectivele pe care doreşte sa le atingă, precum protecția intereselor navale ale țării, asigurarea securităţii navale, etc.
2. Flota: Politica navala trebuie să stabilească cum va fi constituită și întreținuta o flota a țării, adaptată nevoilor naționale, precum și cum vor fi utilizate navele și echipajele.
3. Cooperarea internaţională: Politica navală poate cuprinde măsuri pentru cooperarea cu alte țări sau organizații în domeniul naval, precum prin intermediul tratatelor sau acordurilor internaţionale.
4. Resursele: Politica navală trebuie să determine cum vor fi gestionate și utilizate resursele navale, precum bugetul și personalul.

Strategia navală este planul de acţiune bine definit care are ca scop atingerea unor obiective specifice legate de interesele navale ale unei țări sau organizații. Acestea pot include atât acţiuni militare cat si non-militare și pot implica utilizarea unor resurse diverse, cum ar fi navele, avioanele și personalul. Strategia navală este de obicei dezvoltată în răspuns la amenințări sau provocări specifice și poate fi utilizată pentru a aborda o varietate de probleme, cum ar fi pirateria, terorismul, contrabanda și alte forme de criminalitate maritimă.

În general, strategia navală are ca scop protejarea și promovarea intereselor navale ale unei țări sau organizații, precum și asigurarea securităţii navale. Poate include, de asemenea, masuri pentru cooperarea cu alte țări sau organizații în domeniul naval, precum prin intermediul tratatelor sau acordurilor internaţionale.

Elementele unei strategii navale pot varia în funcţie de contextul specific și de obiectivele urmărite, dar in general, o strategie navală poate include următoarele elemente:

1. Obiectivele: Strategia navală trebuie să definească clar obiectivele pe care doreşte să le atingă, precum protejarea intereselor navale ale țării, asigurarea securităţii navale, etc.
2. Mijloacele: Strategia navală trebuie sa determine cum vor fi utilizate resursele necesare pentru a atinge obiectivele, cum ar fi navele, avioanele, personalul, etc.
3. Riscurile: Strategia navală trebuie să ia în considerare potențialele riscuri și amenințări la adresa securităţii navale, cum ar fi pirateria, terorismul, etc., și să stabilească măsuri pentru a le aborda.
4. Partenerii: Strategia navală poate cuprinde măsuri pentru cooperarea cu alte țări sau organizații în domeniul naval, cum ar fi prin intermediul tratatelor sau acordurilor internaţionale.

Politica de securitate maritimă se referă la setul de legi, reguli și ghiduri folosite de o țară sau organizație pentru a guverna activitățile și interesele sale legate de securitatea maritimă. Acestea pot include probleme precum pirateria, terorismul, contrabanda, etc., precum și măsuri pentru combaterea acestor amenințări. Politica de securitate maritimă poate fi dezvoltată la nivel naţional sau internaţional și poate acoperi o gamă largă de probleme legate de securitatea maritimă.

În general, politica de securitate maritimă are ca scop protejarea și promovarea intereselor maritime ale unei țări sau organizații, precum și asigurarea securităţii navale. Poate include, de asemenea, masuri pentru cooperarea cu alte țări sau organizații în domeniul securităţii maritime, precum prin intermediul tratatelor sau acordurilor internaţionale.

Elementele unei politici de securitate maritimă pot varia în funcţie de contextul specific și de obiectivele urmărite, dar în general, o politică de securitate maritimă poate include următoarele elemente:

1. Obiectivele: Politica de securitate maritimă trebuie să definească clar obiectivele pe care doreşte să le atingă, precum protejarea intereselor navale ale țării, asigurarea securităţii navale, combaterea pirateriei, etc.
2. Mijloacele: Politica de securitate maritimă trebuie să determine cum vor fi utilizate resursele necesare pentru a atinge obiectivele, cum ar fi navele, avioanele, personalul, etc.
3. Riscurile: Politica de securitate maritimă trebuie să ia în considerare potențialele riscuri și amenințări la adresa securităţii navale, cum ar fi pirateria, terorismul, etc., și să stabilească măsuri pentru a le aborda.
4. Partenerii: Politica de securitate maritima poate cuprinde măsuri pentru cooperarea cu alte țări sau organizații în domeniul securităţii maritime, cum ar fi prin intermediul tratatelor sau acordurilor internaţionale.
5. Planul de acţiune: Politica de securitate maritimă trebuie să determine etapele necesare pentru a atinge obiectivele și să stabilească responsabilitățile și resursele necesare pentru fiecare etapă.
6. Evaluarea: Politica de securitate maritimă trebuie să prevadă modalităţi de evaluare a progresului făcut în atingerea obiectivelor și de adaptare la schimbările care pot apărea.

Strategia de securitate maritimă este planul de acţiune bine definit care are ca scop atingerea unor obiective specifice legate de securitatea maritimă a unei țări sau organizații. Acestea pot include atât acţiuni militare cât și non-militare și pot implica utilizarea unor resurse diverse, cum ar fi navele, avioanele si personalul. Strategia de securitate maritimă este de obicei dezvoltată în răspuns la amenințări sau provocări specifice și poate fi utilizată pentru a aborda o varietate de probleme, cum ar fi pirateria, terorismul, contrabanda și alte forme de criminalitate maritimă.

In general, strategia de securitate maritimă are ca scop protejarea și promovarea intereselor maritime ale unei țări sau organizații, precum și asigurarea securităţii navale. Poate include, de asemenea, masuri pentru cooperarea cu alte țări sau organizații în domeniul securităţii maritime, precum prin intermediul tratatelor sau acordurilor internaţionale.

Elementele unei strategii de securitate maritimă pot include:

1. Protecția resurselor marine și a mediului marin, cum ar fi conservarea biodiversității și protejarea mediului marin de poluare.
2. Protecția intereselor economice în domeniul maritim, cum ar fi asigurarea accesului liber la resursele marine și la piețele maritimă.
3. Protecția navigației comerciale și a siguranței navigației în apele teritoriale și în alte zone de interes strategic.
4. Apărarea împotriva amenințărilor la adresa securității maritime, cum ar fi pirateria, terorismul maritim și contrabanda.
5. Asigurarea cooperării cu alte state și organizații internaționale în domeniul securității maritime.
6. Dezvoltarea capacităților militare și navale pentru a îndeplini misiunile de securitate maritimă.

Are nevoie România de o Politică Maritimă și o Strategie Maritimă?

Da, România are nevoie de o politică maritimă și o strategie maritimă pentru a maximiza beneficiile economice și de mediu ale zonelor maritime ale țării și pentru a gestiona eficient resursele acvatice și costiere, beneficiile economice, sociale și de mediu ale activităților maritime și pentru a proteja interesele naționale în zonele maritime. O politică și o strategie maritimă bine dezvoltate ar putea ajuta la dezvoltarea industriilor maritime, la îmbunătățirea cooperării regionale și la gestionarea eficientă a resurselor marine.

Da, România are nevoie de o politică maritimă și o strategie maritimă, deoarece acestea sunt esențiale pentru a maximiza beneficiile economice și de mediu ale zonelor maritime ale țării și pentru a gestiona eficient resursele acvatice și costiere. De asemenea, o politică și o strategie maritimă bine formulată ar putea contribui la creșterea siguranței maritime și la protejarea mediului marin.

Beneficiile economice ale zonelor maritime reglementate pot include:

• Extragerea de resurse marine, cum ar fi peștele, crustaceele și algele, care pot fi vândute ca produse alimentare sau utilizate în industria farmaceutică și cosmetice
• Turismul costal, care poate genera venituri din taxe și cheltuieli ale turiștilor
• Exploatarea de resurse energiei, cum ar fi energia eoliană sau a valurilor, care poate reduce dependența de combustibili fosili și poate contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
• Transportul maritim, care poate reduce costurile logistice și poate contribui la creșterea comerțului internațional

Beneficiile de mediu ale zonelor maritime pot include:

• Protejarea biodiversității marine și a habitatelor, cum ar fi reciful de corali, care poate susține specii marine și poate contribui la echilibrul ecologic
• Stabilizarea eroziunii costiere și a inundațiilor, care poate proteja proprietățile și comunitățile costiere
• Controlul poluării marine, cum ar fi poluarea cu plastic sau deșeurile chimice, care poate proteja speciile marine și poate contribui la menținerea calității apei.

Ca mecanism legislativ pentru adoptarea unei politici maritime a României, pot exista variante în funcție de context și de prevederile legale existente. În general, procesul simplist ar putea include mai mulți pași.

Primul pas ar fi cel al elaborării unui proiect de lege sau a unui plan strategic de către Ministerul Transporturilor și/sau Ministerul Mediului, în colaborare cu alte departamente guvernamentale relevante, cum ar fi cele din Ministerul Agriculturii sau Ministerul Economiei.

Dezbaterea proiectului sau a planului în cadrul Parlamentului, unde poate fi supus unui proces de consultare publică și dezbateri.

Aprobarea proiectului sau a planului de către Parlament, prin votul majorității deputaților.

Promulgarea proiectului sau a planului de către Președintele României.

Implementarea politicii sau strategiei de către departamentele guvernamentale responsabile, prin intermediul unui plan de acțiune detaliat și a unui mecanism de monitorizare și raportare.

Evaluarea și revizuirea periodică a politicii sau strategiei, pentru a se asigura că răspunde nevoilor și obiectivelor actuale ale țării.

Știind faptul că la nivel mondial este utilizată o terminologie puţin diferită față de cea din Romania, va trebui să facem o sumară analiză a acestora. Astfel, în România datorită specificului existenței zonei maritime, a zonei fluviale, Deltei Dunării, canalului navigabil Dunăre-Marea Neagră, se utilizează în mod uzual temenii: maritim – cu referire numai la sectorul Mării Negre și a Oceanului Planetar, fluvial – cu referire la Dunărea Maritimă și Fluvială și termenul naval, pentru a le îmbina pe cele două.

Pentru a face o corelație între terminologia națională și cea internațională, suntem de părere că trebuie adoptată terminologia internațională, care are alte semnificații. Astfel când vorbim de maritim, va trebui să includem și navigația pe fluviu și ape interioare, iar utilizarea termenului naval, trebuie să facă referire numai la partea militară.  

Astfel, sectorul maritim cuprinde activități care au loc în zonele marine sau în legătură cu acestea, cum ar fi:

• Navigarea comercială și transportul maritim, care include transportul de mărfuri și pasageri pe mare
• Pescuitul maritim, care include capturarea de pește, crustacee și alte specii marine
• Exploatarea resurselor marine, cum ar fi extragerea petrolului sau a gazelor naturale din apele adânci sau exploatarea minereurilor marine
• Turismul marin, care include croazierele, vacanțele pe plajă și activitățile recreative pe mare
• Exploatarea energiei marine, cum ar fi energia eoliană sau a valurilor
• Protejarea mediului marin, cum ar fi conservarea speciilor marine, a habitatelor și a ecosistemelor acvatice

Sectorul fluvial cuprinde activități similare care au loc pe râuri, lacuri și canale, cum ar fi:

• Navigarea comercială și transportul fluvial, care include transportul de mărfuri și pasageri pe râuri și canale
• Pescuitul fluvial, care include capturarea de pește, crustacee și alte specii din apele râurilor și lacurilor
• Exploatarea resurselor fluviale, cum ar fi extragerea energiei hidraulice sau a minereurilor din apele râurilor
• Turismul fluvial, care include croazierele pe râuri și lacuri și activități recreative pe apele curgătoare
• Protejarea mediului fluvial, cum ar fi conservarea speciilor acvatice, a habitatelor și a ecosistemelor fluviale.

Acestea sunt elemente de pornire a unei analize mai ample, pentru a furniza argumente în favoarea elaborării și adoptării unei Politici Maritime Naționale, iar pe baza acesteia, a unei Strategii Maritime Naționale.

Analiză a Forumului Securității Maritime

29 ianuarie 2023

Sharing is Caring:

Twitter 0

Copy 0