EDITORIAL
Influenta Rusiei si a Războiului din Ucraina in zona Asia-Pacific-Autor: Aurel POPA[1]
Relațiile dintre Rusia și țările asiatice sunt vechi și complexe, având o istorie care se întinde pe mai mult de două secole. Aceste relații sunt caracterizate de interacțiuni economice, politice și culturale, precum și de tensiuni și conflicte în anumite perioade.
În secolele XVII-XIX, Rusia a început să-și extindă influența asupra teritoriilor asiatice vecine, prin cucerirea Siberiei și a altor regiuni din Asia Centrală. În secolul al XIX-lea, Imperiul Rus a ajuns să aibă relații puternice cu China și Japonia, în special prin intermediul comerțului. Totuși, tensiunile au crescut în această perioadă din cauza competiției teritoriale, fapt care a dus la izbucnirea Războiului Ruso-Japonez în 1904-1905.
În perioada sovietică, Uniunea Sovietică a încercat să-și extindă influența în Asia prin intermediul politicii sale de “frăție socialistă”, încurajând formarea de guverne comuniste în țările asiatice. De asemenea, Uniunea Sovietică a sprijinit China în timpul războiului civil chinez și a avut relații puternice cu alte țări asiatice, cum ar fi Vietnamul și Coreea de Nord.
După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Rusia și-a reconfigurat relațiile cu țările asiatice, în special cu China. Rusia și China și-au consolidat relațiile economice și politice, iar Rusia a început să se implice mai activ în afacerile asiatice prin intermediul organizațiilor regionale, precum APEC și ASEAN. Totuși, relațiile dintre Rusia și țările asiatice au fost adesea influențate de tensiuni politice și militare, cum ar fi disputele teritoriale dintre China și țările asiatice vecine, sau crizele nucleare din Coreea de Nord.
În contextul războiului din Ucraina, relațiile dintre Rusia și țările asiatice au devenit din ce în ce mai tensionate. Anumite țări asiatice, cum ar fi Japonia și Coreea de Sud, au susținut poziția Ucrainei în conflictul cu Rusia și au impus sancțiuni economice împotriva Rusiei. În același timp, Rusia a încercat să-și intensifice cooperarea cu alte țări asiatice, cum ar fi India și Vietnam, pentru a compensa pierderea de parteneri comerciali și politici în Europa și America de Nord.
Pe lângă aspectele istorice și culturale, factori geopolitici precum poziția geografică, interesele economice și militare și rivalitățile regionale joacă un rol important în determinarea relațiilor dintre Rusia și țările asiatice.
Un aspect important al relațiilor dintre Rusia și țările asiatice este legat de energia. Rusia deține unele dintre cele mai mari rezerve de petrol și gaze naturale din lume și are interese economice puternice în regiunea Asia-Pacific. De exemplu, Rusia exportă o cantitate semnificativă de petrol și gaze naturale către China și a semnat un acord cu Japonia pentru exportul de gaze naturale.
Pe lângă relațiile economice, Rusia și-a consolidat prezența militară în Asia prin intermediul Bazei Flotei Pacificului de la Vladivostok și a altor baze militare din regiune. Această prezență militară are un impact important asupra securității regionale și a relațiilor dintre Rusia și țările asiatice.
.În același timp, Rusia a încercat să-și diversifice relațiile economice și politice în regiunea Asia-Pacific, pentru a compensa pierderea de parteneri comerciali și politici în Europa și America de Nord.
Relațiile dintre Rusia și țările asiatice sunt complexe și sunt influențate de mai mulți factori. Cu toate că există anumite tensiuni și rivalități între Rusia și țările asiatice, Rusia își menține o prezență puternică în regiunea Asia-Pacific și încearcă să-și consolideze relațiile economice și politice cu aceste țări.
Războiul din Ucraina a avut un impact semnificativ asupra relațiilor dintre Rusia și India, care au avut o relație de colaborare puternică în trecut. India și Rusia au dezvoltat o relație strategică de lungă durată, care a inclus cooperare economică și militară.
Cu toate acestea, în ultimii ani, India a început să își diversifice relațiile și să se apropie mai mult de Statele Unite și alte puteri occidentale, ceea ce a dus la o tensiune în relația dintre India și Rusia. India a adoptat o poziție echilibrată, menținându-și relațiile cu Rusia, dar exprimându-și, totodată, îngrijorarea cu privire la violențele din Ucraina și la anexarea Crimeii de către Rusia.
Una dintre consecințele războiului din Ucraina asupra relațiilor Rusia-India a fost reducerea volumului de comerț dintre cele două țări. În anul 2014, India a impus sancțiuni economice împotriva Rusiei, în conformitate cu decizia Organizației Națiunilor Unite. Aceste sancțiuni au inclus embargoul la importul de bunuri și servicii din Crimeea și alte zone ale Ucrainei ocupate de Rusia, precum și blocarea unor tranzacții financiare cu unele companii rusești.
India a început să-și diversifice relațiile economice în ultimii ani, îndreptându-se mai mult către Statele Unite și alte țări occidentale. În acest sens, India a semnat mai multe acorduri de comerț și investiții cu alte țări, inclusiv Statele Unite, Franța, Japonia și Australia. Această diversificare a relațiilor economice ale Indiei a fost determinată, în parte, de tensiunile din relația cu Rusia.
În ceea ce privește cooperarea militară, Rusia rămâne un important furnizor de armament pentru India. Cu toate tensiunile politice și economice, cooperarea militară dintre Rusia și India rămâne puternică. Rusia este un important furnizor de armament pentru India, în special în ceea ce privește aviația, artileria și navele de război. În plus, cele două țări cooperează în cadrul unor acorduri strategice, cum ar fi acordul BRICS și acordul privind securitatea informațională.
Cu toate acestea, în ultimii ani, India a început să caute noi parteneri și să-și diversifice sursele de aprovizionare cu armament, inclusiv din alte țări precum Statele Unite și Franța.
Spre deosebire de alte țări asiatice, Japonia a fost oarecum mai precaută în relația sa cu Rusia, iar războiul din Ucraina a avut un impact asupra acestei relații. Deși cele două țări au avut o istorie de conflicte teritoriale, relațiile economice și diplomatice dintre ele s-au îmbunătățit în ultimii ani.
Rusia și Japonia au o dispută teritorială cu privire la insulele Kuril[2], care au fost ocupate de Uniunea Sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tensiunile dintre cele două țări au crescut în urma anexării Crimeii de către Rusia și a implicării sale în conflictul din Ucraina. Japonia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la poziția Rusiei în regiune și și-a reiterat poziția de a dori să ajungă la un acord cu privire la insulele Kuril.
În urma sancțiunilor economice impuse de Occident împotriva Rusiei, precum și a tensiunilor din relația cu Ucraina, Japonia a redus investițiile sale în Rusia. Companiile japoneze s-au concentrat mai mult pe alte piețe, cum ar fi Statele Unite și țările din Asia de Sud-Est.
Cu toate acestea, cooperarea economică și energetică dintre cele două țări rămâne puternică. Japonia importă o cantitate semnificativă de energie din Rusia, iar cele două țări cooperează în cadrul proiectului de dezvoltare a gazoductului Siberia-Est. În plus, cele două țări și-au exprimat dorința de a dezvolta cooperarea în domeniul tehnologiilor avansate și al inovației.
Incepand cu 2014, războiul din Ucraina a avut un impact semnificativ asupra relațiilor dintre Rusia și China, două țări care au avut o relație de parteneriat strategic în ultimii ani. În ciuda faptului că China a adoptat o poziție neutră în conflictul din Ucraina, tensiunile s-au intensificat între cele două țări din cauza implicării Rusiei în conflictul din Ucraina și a creșterii influenței sale în Asia.
Înainte de izbucnirea conflictului din Ucraina, Rusia și China au dezvoltat o relație strategică puternică, bazată pe interese economice și politice comune. În ultimii ani, cele două țări și-au consolidat cooperarea în domenii precum energia, infrastructura și securitatea internațională. În plus, Rusia și China au cooperat strâns în cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare de la Shanghai și BRICS.
Cu toate acestea, implicarea Rusiei în conflictul din Ucraina a generat tensiuni în relația sa cu China. În timp ce China a adoptat o poziție neutră în conflict, autoritățile chineze au manifestat îngrijorare cu privire la intensificarea tensiunilor în regiunea Europei de Est și la creșterea instabilității globale. De asemenea, China a exprimat preocupări cu privire la sancțiunile economice impuse de SUA și UE împotriva Rusiei și a efectelor acestora asupra economiei globale.
Ultimele date de actualitate arată că relațiile dintre Rusia și China continuă să se dezvolte și să se aprofundeze în ciuda tensiunilor și a presiunilor internaționale.
Cu toate acestea, disputele teritoriale și alte probleme sensibile încă există între cele două țări. De exemplu, în luna martie 2021, China a protestat împotriva unor zboruri ale avioanelor rusești în apropierea insulelor disputate din Marea Chinei de Sud, iar Rusia a reafirmat poziția sa de neutralitate în disputa teritorială din regiune.
În plus, presiunile internaționale asupra Rusiei, în special sancțiunile economice și financiare, au dus la unele schimbări în relațiile economice dintre Rusia și China. De exemplu, importurile de energie din Rusia către China au crescut semnificativ în ultimii ani, în timp ce Rusia a început să se concentreze mai mult pe dezvoltarea pieței sale interne pentru a-și reduce dependența de exporturile de energie.
Rusia și China au avut mai multe dispute teritoriale în trecut[3], începând cu secolul al XIX-lea. Cele mai importante dispute teritoriale dintre cele două țări sunt următoarele:
Insulele Amur – în 1858, Rusia și China au semnat Tratatul de la Aigun prin care s-a stabilit granița dintre cele două țări pe râul Amur. Cu toate acestea, ulterior s-a constatat că insulele Amur nu au fost incluse în tratat și astfel s-a născut o dispută teritorială între cele două țări.
Insulele Ussuri – în 1860, Rusia și China au semnat Tratatul de la Beijing prin care s-a stabilit granița dintre cele două țări în zona râului Ussuri. Cu toate acestea, ulterior s-a constatat că există o dispută privind insulele Ussuri, care se află în apropierea graniței dintre cele două țări.
Valea Halha – în 1900, Rusia și China au semnat Convenția privind recunoașterea de către Rusia a intereselor speciale ale Chinei în Mongolia. Cu toate acestea, ulterior s-a constatat că există o dispută privind Valea Halha, care se află în apropierea graniței dintre cele două țări.
De-a lungul anilor, cele două țări au reușit să soluționeze majoritatea disputelor teritoriale dintre ele prin negocieri și semnarea de acorduri bilaterale. Cu toate acestea, unele dispute teritoriale mai mici încă există.[4]
În prezent, există două dispute teritoriale importante între Rusia și China:
Insula Tarabarov și Insula Bolshoi Ussuriysky: Aceste două insule sunt situate în râul Amur, la granița dintre Rusia și China. Disputa privind aceste insule a început în 1969 și a fost în mare parte rezolvată prin semnarea unui acord în 2004. Cu toate acestea, există încă anumite aspecte nerezolvate și China încă susține că Insula Bolshoi Ussuriysky aparține de teritoriul său.
Câmpurile petroliere de la granița dintre Rusia și China: În zona râului Amur, la granița dintre cele două țări, există o zonă bogată în resurse petroliere. Această zonă a fost împărțită între cele două țări în 2004, însă încă există unele dispute privind granițele exacte ale zonei[5].
Deși există încă anumite dispute teritoriale între cele două țări, relațiile bilaterale ruso-chineze sunt considerate în general stabile și cooperative. Cele două țări cooperează în multe domenii, inclusiv în cadrul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai și a BRICS, și au o relație strategică și de parteneriat.
Războiul din Ucraina a afectat relațiile dintre Rusia și Coreea de Sud. În ultimii ani, cele două țări au dezvoltat o relație economică puternică, dar tensiunile politice și militare din regiune au afectat această relație.
Coreea de Sud a fost una dintre țările care au impus sancțiuni economice împotriva Rusiei în urma anexării Crimeei în 2014. Acest lucru a afectat semnificativ comerțul dintre cele două țări. În plus, Coreea de Sud și-a exprimat îngrijorarea cu privire la implicarea Rusiei în războiul din Siria și în alte conflicte din Orientul Mijlociu.
În ciuda eforturilor de a menține relațiile bilaterale, tensiunile politice și militare din regiune au rămas ridicate.
În 2018, Rusia a desfășurat exerciții militare în apropierea peninsulei coreene, ceea ce a atras atenția comunității internaționale și a dus la o creștere a tensiunilor în regiune. Aceste exerciții au inclus și testarea unor rachete balistice intercontinentale.
Potrivit Ministerului Apărării din Rusia[6], exercițiile militare, numite Vostok-2018, au fost cel mai mare exercițiu militar organizat de Rusia în ultimii 37 de ani, implicând peste 300.000 de soldați, marinari și piloți, inclusiv trupe din China și Mongolia. Exercițiile au fost organizate într-un moment de tensiune între Rusia și Statele Unite, precum și între Coreea de Nord și SUA, iar unii observatori au interpretat exercițiile ca pe o încercare a Rusiei de a-și întări poziția în regiune.
Relațiile economice dintre cele două țări au fost de asemenea afectate. Rusia și Coreea de Sud au semnat un acord de comerț liber în 2014, dar volumul schimburilor comerciale a scăzut semnificativ în urma impunerii sancțiunilor economice împotriva Rusiei. În plus, investițiile sud-coreene în Rusia au scăzut și ele.
În ciuda acestor probleme, Coreea de Sud a încercat să mențină o relație bilaterală constructivă cu Rusia. De asemenea, cele două țări au cooperat în domeniul științific și tehnic, semnând un acord de cooperare în domeniul spațial în 2020. În plus, Rusia și Coreea de Sud au continuat să se coordoneze în ceea ce privește eforturile de a rezolva problema nucleară din Peninsula Coreeană.
În februarie 2022, Rusia a declanșat o invazie pe scară largă în Ucraina, ceea ce a generat noi provocări pentru instituțiile de apărare din Asia-Pacific[7].
In contextul invaziei Rusiei in Ucraina, există îngrijorări cu privire la implicațiile sale în regiunea Asia-Pacific, mai ales în ceea ce privește securitatea Taiwanului. Pe de o parte, unii observatori se tem că Rusia ar putea încuraja China să acționeze agresiv împotriva Taiwanului, profitând de faptul că atenția internațională este concentrată pe Ucraina. Însă, pe de altă parte, mulți analiști cred că Rusia a obținut puține beneficii din invazia sa în Ucraina și ar putea fi mult mai precaută în a se implica în alte conflicte majore.
Pe de altă parte, invazia din Ucraina a evidențiat vulnerabilitățile instituțiilor de apărare din Asia-Pacific și a determinat o reevaluare a capacităților și cerințelor lor. De exemplu, unele țări din regiune, precum Japonia și Australia, și-au consolidat relațiile cu Statele Unite pentru a contracara amenințările potențiale. În plus, evenimentele din Ucraina au evidențiat importanța unei abordări multilaterale și coordonate în abordarea problemelor de securitate[8], inclusiv a relațiilor cu Rusia și China.
Dependența de armele rusești
După invazia Rusiei în Ucraina, țările asiatice care depindeau de echipamente militare furnizate de Rusia au fost rapid afectate.
India
Sancțiunile dure impuse de SUA și UE împotriva sectorului industrial de apărare al Rusiei au afectat achizițiile de apărare ale Indiei. Conform unei analize recente a Carnegie India, India a întrerupt negocierile pentru elicopterele navale suplimentare Ka-31[9] și a suspendat planurile de modernizare a avioanelor de luptă Su-30MKI cu ajutorul Rusiei. Chiar dacă au existat livrări de sisteme S-400 din Rusia, acestea au fost posibile doar datorită sprijinului acordat de Congresul SUA pentru a asigura “nevoile imediate de apărare ale Indiei” prin renunțarea la sancțiunile CAATSA (Countering American Adversaries Through Sanctions Act) în acest caz specific.
Cu toate acestea, India este încă dependentă de furnizorii ruși în toate domeniile și în lipsa unei atenuări semnificative a sancțiunilor, va trebui să ia în considerare surse alternative pentru unele dintre achizițiile sale de echipamente, precum și pentru piese de schimb și asistență pentru multe dintre sistemele sale de origine sovietică și rusă. În plus, conform unui studiu recent publicat în revista International Affairs, India ar putea fi nevoită să consolideze co-dezvoltarea și coproducția de sisteme de apărare cu parteneri străini, cum ar fi Franța, SUA și Israel, pentru a-și îmbunătăți capacitățile de apărare și pentru a reduce dependența de furnizorii ruși.
India are o lungă istorie a dependenței sale de achizițiile de apărare din străinătate, iar această dependență a fost accentuată în urma sancțiunilor impuse de SUA și UE împotriva furnizorilor ruși de arme, în special după invazia Rusiei în Ucraina. În acest context, obiectivul guvernului indian de a dezvolta o industrie de apărare independentă este crucial.
Cu toate acestea, India a avut dificultăți în a-și realiza acest obiectiv, din cauza problemelor interne ale sectorului său de apărare, inclusiv birocrație, corupție și investiții insuficiente. Acest lucru a dus la o capacitate limitată de producție și la întârzieri în livrarea sistemelor de armament.
În iulie 2022, șeful Statului Major al armatei indiene, generalul Manoj Pande[10], a subliniat că dependența Indiei de armamentul importat este “un motiv de îngrijorare”. El a atras atenția că dependența Indiei de furnizorii străini de armament nu este durabilă pe termen lung și că aceasta trebuie să se concentreze asupra dezvoltării capacităților proprii de producție.
Guvernul indian și-a dublat eforturile în acest domeniu și a lansat mai multe proiecte majore pentru dezvoltarea unor sisteme de armament avansate, cum ar fi avioanele de luptă Tejas și rachetele de croazieră BrahMos. Cu toate acestea, aceste proiecte sunt încă în faze incipiente și va dura ceva timp până când India va putea să producă sisteme de arme avansate în număr semnificativ și la timp.
În concluzie, dependenta Indiei de importurile de armament este o problemă majoră, iar guvernul indian și-a dublat eforturile pentru a-și dezvolta industria de apărare, dar rămâne mult de făcut pentru a putea livra sisteme de arme avansate în mod independent și în timp util.
Alături de alte câteva țări asiatice, precum Myanmar, Vietnamul a fost afectat în mod similar și părea probabil ca noile obstacole în calea importului de arme rusești să consolideze eforturile Hanoiului de a lărgi gama de echipamente și tehnologii militare pe care le importă din alte surse. Expoziția “Vietnam Defence 2022”, programată la Hanoi în decembrie 2022, părea concepută pentru a atrage o gamă largă de potențiali furnizori pentru Vietnam.
Colaborarea Rusia-China
Echipamentele și tehnologia militară rusească au fost importante pentru modernizarea Armatei Populare de Eliberare a Chinei (APL): printre exemplele cheie din ultimul deceniu se numără avioanele de luptă Su-35 și sistemele de apărare aeriană S-400, precum și asistența pentru dezvoltarea de către China a unui sistem de avertizare timpurie a rachetelor balistice. Cu toate acestea, în ultimele două decenii, industria de apărare a Chinei a produs ea însăși volume tot mai mari de echipamente avansate, ca parte a ambițiilor de modernizare militară ale Beijingului. Într-adevăr, de la criza din 2014 privind Ucraina și sancțiunile occidentale împotriva Rusiei în urma anexării Crimeei, interdependența bilaterală a industriei de apărare a crescut, China devenind o sursă vitală de componente pe care Rusia nu le poate obține acum din Occident și, mai important, un partener major în proiectele comune de dezvoltare a sistemelor de apărare aeriană și a motoarelor pentru avioanele de luptă.[11]
În februarie 2022, liderii Chinei și Rusiei au declarat că relația bilaterală este “fără limite”, sugerând o apropiere profundă între cele două țări. Cu toate acestea, o alianță militară formală între cele două țări sau un sprijin militar direct al Chinei pentru conflictul Rusiei din Ucraina par puțin probabile. Cu toate acestea, cooperarea militară dintre cele două țări a devenit din ce în ce mai strânsă, într-un moment în care securitatea în regiunea Asia-Pacific este deja fragilă, din cauza amenințărilor din partea Chinei la adresa Taiwanului. Deși temerile că evoluțiile din Ucraina ar putea oferi Chinei o oportunitate de a invada Taiwanul în timp ce puterile occidentale erau ocupate s-au dovedit a fi nerealiste pe termen scurt, războiul a subliniat pericolul unui conflict interstatal major ca urmare a eșecului diplomației și al descurajării. Exercițiile militare comune ale celor două țări, precum Joint Sea-2021, evidențiază cooperarea tot mai puternică între China și Rusia, care depășește sfera industriei de apărare[12].
Apărarea Taiwanului
Istoria conflictului între China și Taiwan începe în anii 1940, atunci când trupele japoneze s-au predat după cel de-al Doilea Război Mondial și Taiwanul a revenit sub controlul Republicii Chineze. În 1949, după războiul civil chinez dintre comuniști și naționaliști, conducătorii naționaliști au fugit în Taiwan și au proclamat o republică separată. În același timp, comuniștii au fondat Republica Populară Chineză pe teritoriul chinez continental.
De atunci, cele două țări au rămas separate și au existat tensiuni și conflicte reciproce. În 1971, Republica Populară Chineză a preluat locul Republicii Chineze în Organizația Națiunilor Unite, ceea ce a fost perceput ca o lovitură puternică pentru poziția internațională a Taiwanului.
Cu toate acestea, relațiile dintre cele două țări s-au îmbunătățit începând din anii 1980 și în special după alegerile democratice din Taiwan din 1996. Cu toate acestea, problema suveranității și statutul Taiwanului rămân subiecte controversate în relațiile dintre cele două țări.
China consideră Taiwanul ca fiind o provincie separatistă a sa și a promis să recupereze teritoriul, chiar și cu forța, dacă este necesar. În timp ce Taiwanul se consideră o țară independentă și democratică, cu propriul său guvern și sistem politic. Aceste poziții opuse continuă să conducă la tensiuni și probleme în relațiile dintre cele două țări.
Există și o serie de dispute teritoriale[13] între cele două țări, inclusiv privind Insulele Senkaku/Diaoyu în Marea Chinei de Est și Insulele Spratly în Marea Chinei de Sud. Aceste conflicte teritoriale au condus la tensiuni și incidente militare în trecut[14].
Aceste evoluții au avut loc pe fondul unor tensiuni strategice în creștere între China, pe de o parte, și SUA și aliații săi, pe de altă parte. Presiunea chineză asupra Taiwanului a făcut din ce în ce mai mult ca insula să devină un punct central al acestor tensiuni
Între timp, avioanele PLA( People’s Liberation Army )au continuat să traverseze “linia mediană” teoretică din strâmtoarea Taiwan. În timp ce Taipei a susținut că aceste zboruri ar fi trebuit să intimideze Taiwanul și să epuizeze eficacitatea apărării sale aeriene prin provocarea unor alerte și dezactivări frecvente, este posibil ca unele dintre ele să fi avut scopuri autentice de antrenament sau să fi sprijinit eforturile PLA de a urmări submarinele americane și ale altor state. Cu toate acestea, se pare că aceste zboruri au crescut în frecvență după ce președintele Camerei Reprezentanților a SUA, Nancy Pelosi, a vizitat Taiwanul la 2 august. Exercițiile navale și aeriene majore ale PLA desfășurate la nord, sud-vest și est de Taiwan timp de trei zile la începutul lunii august 2022 au fost considerate pe scară largă ca o măsură a dezaprobării puternice a Beijingului față de vizita lui Pelosi. Cu toate acestea, exercițiile, care au fost unele dintre cele mai mari organizate de People’s Liberation Army (PLA) în vecinătatea Taiwanului, ar fi necesitat luni de planificare și ar fi putut face parte din campania generală a Beijingului de îmbunătățire a armatei chineze. În urma exercițiilor, președinta Tsai Ing-wen a identificat zborurile vehiculelor aeriene nelocuite (UAV) operate de chinezi deasupra insulelor Kinmen și Matsu ca fiind una dintre “tacticile Beijingului în zona gri”. La 1 septembrie, forțele armate taiwaneze au doborât o “dronă civilă neidentificată” care a intrat în spațiul aerian în apropiere de Shiyu, o insuliță din grupul Kinmen aflată la numai zece kilometri de coasta chineză. Între timp, administrația Biden – probabil luând în considerare primele lecții învățate din războiul din Ucraina – și-a consolidat încurajarea dezvoltării de către Taiwan a unor capacități de apărare “asimetrică” potrivite pentru a încetini orice tentativă de invazie chineză.
Japonia se modernizează în ritm alert
Războiul din Ucraina, precum și evoluțiile legate de Taiwan au influențat gândirea privind politica de apărare a noului guvern japonez condus de Kishida Fumio, care a devenit prim-ministru în octombrie 2021, consolidând opinia că este nevoie de o poziție mai dură pentru a descuraja coerciția din “zona gri”, precum și agresiunea la scară mai mare. În noiembrie, cabinetul a aprobat un buget suplimentar care a sporit cheltuielile anuale pentru apărare la 6.170 de miliarde de yeni (48,1 miliarde de dolari) pentru 2022.
La sfârșitul anului 2021, administrația Kishida a început revizuirea Strategiei de securitate națională a țării, a Orientărilor programului național de apărare și a Programului de apărare pe termen mediu. Aceste revizuiri au fost finalizate la sfârșitul anului 2022 și ar putea duce la creșteri substanțiale ale cheltuielilor pentru apărare.
Cartea albă anuală a Tokyo privind apărarea Japoniei, publicată în iulie 2022[15], a afirmat că mediul de securitate al Japoniei ‘devine din ce în ce mai sever într-un ritm fără precedent’, ceea ce înseamnă că Japonia trebuie să își consolideze ‘dramatic’ capacitățile de apărare. Cartea Albă a subliniat preocuparea deosebită a Tokyo cu privire la eforturile Chinei de a ‘schimba status quo-ul prin coerciție în Marea Chinei de Est și în Marea Chinei de Sud’, la aprofundarea legăturilor sale ‘cu Rusia, o națiune agresoare’ și la amenințările Beijingului de a se reunifica cu Taiwanul ‘prin forță’. În luna august, Ministerul Apărării a solicitat un buget pentru anul fiscal 2023 cu 1,1% mai mare decât cel pentru 2022 și a inclus finanțare pentru un următor proiect comun de generație de avioane de luptă cu Marea Britanie; avioane de luptă de atac la sol F-35A și F-5B Lightning II suplimentare; rachete de atac comune pentru a înarma F-35A; rachete aer-sol AGM-158B JASSM-ER; continuarea modificărilor la cele două avioane de luptă Izumoclass pentru a permite operațiuni cu F-35B; producția pe scară largă a rachetelor de apărare de coastă Type-12 dezvoltate la nivel național; și continuarea cercetărilor privind rachetele hipersonice. În plus, Forțele japoneze de autoapărare au continuat să își consolideze poziția de descurajare prin stabilirea de forțe suplimentare în Kyushu și în lanțul insular sud-vestic: în cursul anului 2022, acestea urmau să includă unități de rachete sol-aer și anti-navă, precum și unități de război electronic și de radar.
Testele cu rachete balistice ale Coreei de Nord sunt o sursa constanta de ingrijorare pentru comunitatea internationala, inclusiv pentru Japonia. Incepand cu septembrie 2021, Coreea de Nord a declansat o noua serie de teste cu rachete balistice, care au inclus teste ale unor rachete balistice lansate de pe submarin, un test de vehicul hipersonic de zbor si o lansare aparenta de racheta de croaziera de atac terestru. Aceste teste au continuat pana la sfârșitul anului, si Coreea de Nord a lansat aproximativ 40 de rachete balistice in 2021, mai multe decât oricând inainte.
Dintre aceste rachete, majoritatea au avut o raza de actiune mai scurta, dar au inclus si lansari legate de rachete balistice intercontinentale in martie si mai, precum si un survol al Japoniei de catre o noua racheta balistica cu raza de actiune intermediara revendicata in octombrie. In plus, oficialii americani si sud-coreeni au afirmat in mod repetat in cursul anului 2022 ca regimul lui Kim Jong-un se afla in etapele finale de planificare a unui al saptelea test nuclear, primul din 2017.
Aceste teste cu rachete balistice ridica intrebari cu privire la intentiile Coreei de Nord si la modul in care aceasta tara poate folosi aceste arme. Japonia este una dintre tarile care se simt cel mai amenintate de Coreea de Nord, deoarece aceasta din urma a lansat anterior rachete care au survolat teritoriul japonez. Drept urmare, guvernul japonez si-a exprimat ingrijorarea cu privire la aceste noi teste si si-a reafirmat angajamentul fata de alianta cu Statele Unite si de asigurarea securitatii nationale.
Noul guvern al Australiei și politica de apărare
După alegerile din mai 2022, noul guvern laburist al Australiei a continuat politica de apărare din mandatul anterior. În timpul campaniei electorale, laburiștii au exprimat sprijinul lor pentru cheltuielile de apărare ale guvernului anterior și au prezentat propriul lor buget în octombrie același an. Aceștia au fost de acord cu investiții majore în noi fregate și submarine cu propulsie nucleară, care sunt parte a acordului trilateral AUKUS cu SUA și Regatul Unit. Cu toate acestea, aceste programe sunt pe termen lung și se așteaptă ca primul submarin cu propulsie nucleară să fie livrat abia în mijlocul anilor 2040, potrivit ministrului apărării, Richard Marles.
Noul guvern laburist a moștenit o provocare majoră în ceea ce privește îmbunătățirea capacității de apărare a Australiei pentru a face față amenințărilor care apar rapid în actualul deceniu. În timp ce Australia și-a consolidat parteneriatele de securitate cu SUA și Regatul Unit prin AUKUS, aceasta a atras, de asemenea, o reacție negativă din partea Chinei, care a descris acordul drept o “lovitură gravă pentru stabilitatea regională și pentru eforturile de neproliferare”. În plus, Australia trebuie să-și îmbunătățească capacitățile de apărare pentru a face față unor amenințări precum atacurile cibernetice și infiltrarea agenților străini. Prin urmare, noul guvern laburist va trebui să continue eforturile de modernizare a capacității de apărare a Australiei și să consolideze parteneriatele cu aliații săi strategici pentru a face față provocărilor regionale și globale.
Guvernul australian se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește îmbunătățirea capacității de apărare a țării, iar revizuirea strategică a apărării anunțată în august 2022 are ca scop abordarea acestor provocări prin evaluarea structurii forțelor, poziționarea și pregătirea acestora și prioritizarea investițiilor în apărare. Acesta este un efort important, deoarece amenințările la adresa Australiei se schimbă rapid și devin din ce în ce mai complexe.
În ceea ce privește achiziționarea submarinelor cu propulsie nucleară, guvernul a luat decizia cu privire la tipul de SSN pe care îl va achiziționa. În plus, există o posibilitate că în anii 2030 să fie necesară o capacitate interimară de submarine nenucleare până la punerea în funcțiune a SSN-urilor.
Pe de altă parte, noul guvern australian a moștenit planurile de investiții majore în noi fregate și submarine cu propulsie nucleară din cadrul acordului AUKUS, care a fost semnat în septembrie 2021 între Australia, Regatul Unit și SUA. Cu toate acestea, aceste proiecte sunt pe termen lung și primul submarin nuclear nu va fi livrat decât în mijlocul anilor 2040. În această perioadă, este important să fie îmbunătățite capacitățile de apărare ale țării pentru a face față amenințărilor actuale și viitoare.
În această privință, ministru al apărării, Richard Marles, a anunțat că submarinistii australieni se vor antrena la bordul SSN-urilor britanice din clasa Astute, pentru a se asigura că personalul militar australian este pregătit pentru noile submarine cu propulsie nucleară. Acesta este un pas important în direcția asigurării capacității de apărare a Australiei și pregătirii personalului militar pentru noile tehnologii și echipamente.
Concluzie
În Asia, războiul din Ucraina a complicat și mai mult un mediu de securitate care se deteriora deja. În unele state au fost exprimate îngrijorări cu privire la potențialele probleme care decurg din dependența de Rusia în ceea ce privește vânzările și sprijinul în domeniul apărării; echipamentele de origine sovietică și rusă reprezintă o parte semnificativă din stocurile unor națiuni precum India și Vietnam. Între timp, China a devenit mai asertivă în ceea ce privește reunificarea cu Taiwanul, în timp ce relațiile dintre China și SUA au devenit mai abrazive. Beijingul a criticat aspru vizita la Taipei, în august 2022, a lui Nancy Pelosi, pe atunci președinte al Camerei Reprezentanților a SUA; vizita a fost însoțită de exerciții militare chinezești pe scară largă în apropierea Taiwanului. Între timp, modernizarea militară a Chinei a continuat să stârnească îngrijorare la Washington, care o consideră drept “provocarea de ritm” a Departamentului Apărării. Se pare că China și-a extins capacitățile nucleare, iar la sfârșitul anului, raportul anual al Pentagonului privind capacitatea militară a Chinei a remarcat și alte evoluții importante inclusiv în ceea ce privește capacitatea submarină și integrarea pe avioanele de luptă și de transport chineze moderne a unor echipamente militare de producție internă. de calitate militară.
[1] Amiral (rtr), PhD. Presedintele Forumului Securitatii Maritime
[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Kuril_Islands_dispute
[3] https://www.jstor.org/stable/26664007
[4] https://www-rfi-fr.translate.goog/en/international/20230321-territorial-dispute-between-china-and-russia-risks-clouding-friendly-future?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
[5] https://en-m-wikipedia-org.translate.goog/wiki/China%E2%80%93Russia_border?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
[6] “Russia’s Vostok-2018 drills show how it is preparing for high-end warfare”. Jane’s Defence Weekly, 13 septembrie 2018.
[7] “Ukraine Conflict Update: Implications for Asia-Pacific Security,” East-West Center Policy Studies, February 2022.
[8] “Russia’s Invasion of Ukraine and the Implications for Asia,” The Diplomat, February 2022
[9] https://carnegieindia.org/search/?search_op=and&qry=India+broke+off+negotiations+for+naval+helicopters¢er=
[10] https://indianarmy-nic-in.translate.goog/Site/FormTemplete/chief_of_the_army_staff.aspx?MnId=C5SKvVrFKBA3iPy5pZIS1ozG23KURzaP4SJxbtDjovw%3D&ParentID=PLdNyRhUxCnvEO7D3AYBUQ%3D%3D&flag=Zm6VebwoY+qEvPQDKKXYYw%3D%3D&_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
[11] The International Institute for Strategic Studies, THE MILITARY BALANCE 2023
[12] Sursele recente de informații pot fi găsite în publicațiile The Diplomat, Foreign Policy și Asia Times.
[13] https://www.cfr.org/backgrounder/china-taiwan-relations-tension-us-policy-biden
[14] Council on Foreign Relations – The China-Taiwan Dispute: https://www.cfr.org/backgrounder/china-taiwan-relations
[15] DEFENSE OF JAPAN (Annual White Paper), https://www.mod.go.jp/en/publ/w_paper/index.html