Programe navale ale țărilor riverane Mării Negre
Autor: Dr. CONSTANTIN CIOROBEA
Militarizarea de către Rusia a regiunii Mării Negre în decursul ultimului deceniu a condus la o destabilizare generală a regiunii. Moscova a devenit mai încrezătoare în utilizarea constrângerii sau a forței pentru a-și atinge obiectivele strategice față de țările non-NATO din regiune. Aceste capacități sporite și încrederea în forțele proprii au contribuit la apetitul Kremlinului de a exercita un control sporit asupra regiunii, ceea ce a condus la decizia în 2014 de a anexa Crimeea și de a invada estul Ucrainei. În timp ce SUA și NATO au privit aceste evoluții cu îngrijorare, niciuna nu a dezvoltat o strategie coerentă pentru securitatea regiunii. Această pasivitate a încurajat Rusia ca șase ani mai târziu să declanșeze o invazie pe scară largă a Ucrainei. Războiul este un semnal la fel de puternic ca oricare altul că este timpul ca SUA, UE și NATO să dezvolte strategii cuprinzătoare și planuri de implementare a acestor strategii pentru a descuraja agresiunea Rusiei în regiune și să încurajeze dezvoltarea atât a națiunilor aliate NATO, cât și a națiunilor partenere din regiunea Mării Negre.
Pe de altă parte țările din regiune trebuie să înțeleagă că trebuie să contribuie activ la implementarea acestor strategii în primul rând prin programe coerente de dotare a Forțelor Armate.
În continuare vă propun o scurtă trecere în revistă a modului în care țările din regiune abordează acest subiect.
- Turcia
Prezența și vizibilitatea Forțelor Navale turce a crescut considerabil după lansarea doctrinei „Patriei albastre”.
Turcia, a făcut multe eforturi în ultimii ani pentru a-și dezvolta forțele navale la un nivel la care să poată concura cu puterile mondiale și continuă investițiile în îmbunătățirea capabilităților maritime, crescând numărul navelor pe de o parte dar și tehnologia autohtonă, pentru a reduce dependența de puterile externe.
În continuare o să prezint unele dintre proiectele în curs de desfășurare care modelează viitorul marinei turce.
- Anadolu – Navă portelicopter /Landing Helicopter Dock (LHD)
După ce a fost scoasă din programul F-35, Ankara a decis să-și transforme viitorul LHD într-o navă cu capabilități de folosire a dronelor, Baykar, a construit drone TB3 exclusiv pentru această navă. La bord va fi instalat un mecanism care permite lansarea dronelor, în timp ce plasele vor fi folosite pentru a securiza dronele la apuntare.
Nava TCG Anadolu (L-400), a fost văzută pe mare pe 20 iunie 2022. Oficialii turci au confirmat că a început testele oficiale pe mare. Anadolu este un portelicopter, cu deplasament maxim de 27.079 tone. Această navă este capabilă să transporte 50 de drone de atac Bayraktar TB3. MIUS, viitorul avion de luptă fără pilot produs de Turcia, va fi a doua opțiune, alături de TB-3, pentru asigurarea aeronavelor pentru TCG Anadolu, după ce va fi operațional, mai probabil în 2025. MIUS va fi dislocat pe Anadolu ca o aeronavă de atac ușor, deși se preconizează că aeronava de luptă fără pilot va conduce. o multitudine de acțiuni militare, cum ar fi acțiuni ofensive de nivel strategic, sprijin aerian apropiat (CAS), atac cu rachete, suprimarea apărării aeriene inamice (SEAD) și distrugerea apărării aeriene inamice (DEAD), potrivit Baykar.
Pe de altă parte, în ceea ce privește capabilitățile amfibii, la bord se va ambarca vehiculul blindat amfibiu de asalt naval (MAV), prescurtat „ZAHA” (Zirhli Amfibi Hücum Araci), care a fost prezentat în timpul exercițiului amfibiu multinațional comun EFES-2022 condus de Turcia.
De asemenea au fost efectuate testele pe mare ale navelor amfibii mai mici (LCM – Landing Craft Mechanised) care vor fi dispuse la bord.
- Fregate din clasa „I”
La sfârșitul lunii decembrie 2021, a fost făcută solicitarea pentru ultimele trei fregate din clasa I (navele 6, 7 și 8 din programul MILGEM). Trei fregate vor fi construite simultan într-unul sau poate mai multe șantiere navale. TCG Istanbul, prima navă din această clasă și este planificată să intre în serviciu în 2023. Programul de fregate clasa I a fost lansat pentru a înlocui fregatele vechi din clasa YAVUZ. Dezvoltată în cadrul programului de nave de luptă MILGEM, clasa Istanbul este o variantă extinsă a corvetei antisubmarin clasa Ada. Fregatele din clasa I vor avea o capacitate operațională/de navigație mai mare cu aproximativ 50% în comparație cu Corvettele din clasa Ada. Fregatele de clasa I au configurația pentru a efectua detectarea, determinarea poziției, clasificarea, identificarea, distrugerea țintei. Fregata de clasa I este concepută pentru a desfășura supraveghere maritimă și operațiuni de patrulare, inspecție și supraveghere a ZEE, pe lângă prevenirea potențialelor amenințări. Nava va avea un deplasament de 3000 t, lungimea de 113.2 m, lățimea de 14.4 m, pescaj 4.05 m, viteză max. 29 Nd, economică 14 Nd și un echipaj de 123 oameni.
- Submarinele din clasa Reis
Începerea lucrărilor la al doilea submarin AIP va reprezenta o dezvoltare semnificativă a proiectului de submarine din clasa Reis al Turciei. TCG Piri Reis, prima navă din serie, a fost lansată în 2019 și, era programată să fie pusă în funcțiune în 2022. Cu toate acestea, nu au fost dezvăluite informații despre acest submarin în acest an. În ciuda faptului că cele mai recente rapoarte indică faptul că progresul în echiparea TCG Piri Reis este conform programului, nu a fost declarat pregătit pentru serviciu în acest an. Planul inițial era ca primul submarin să fie operațional în 2022, urmat de câte un submarin pe an până în 2027.
- Vedete purtătoare de rachete
Contractul pentru faza de proiectare a viitoarelor VPR (Fast Attacking Craft/FAC) a fost semnat pe 31 august 2020, iar contractorul principal, STM Defence, și-a propus să livreze primul FAC la 30 de luni de la finalizarea fazei de proiectare. Oficialii STM au declarat că faza de proiectare va fi finalizată în 2022. Ca urmare, începerea construcției prototipului în 2022 a fost o dezvoltare așteptată. FAC vor înlocui vechile FAC din clasa Dogan și Ruzgar. Navele vor avea un deplasament de 535 t, lungimea de 63 m, lățimea de 9.8 m, pescaj 1,6 m, viteză max. 55 Nd.
- Vehicule de suprafață fără pilot (Unmanned Surface Vehicles/USVs)
Sectorul de apărare turc a făcut progrese remarcabile în dezvoltarea capacităților USV. În acest sens, companiile turcești de apărare au lucrat la patru proiecte USV (cunoscute). Primul proiect, ULAQ, care a trecut toate testele inclusiv pe mare, este acum în producție de masă. Asociatia ARES Shipyard și Meteksan Defence a propus ULAQ pentru țările NATO și este considerată o perspectivă puternică de a domina acest domeniu. USV-ul are lungimea de 11 m, viteză max. 35 Nd, rază acțiune 215 Mm, Armament rachete 4xCirit și 2xUMTAS. Un alt proiect anunțat de principala corporație de apărare din Turcia, Aselsan, în iulie 2021, este NB57 ASW și RD09 ASuW USV. Șantierul Naval Sefine, partenerul de proiect al Aselsan, a început lucrările în această vară. Ambele nave vor putea naviga până la 40 de noduri, vor avea o rază operațională de 600 de mile marine și vor putea fi în misiune timp de patru zile fără reaprovizionare. Companiile nu au dezvăluit informații despre dimensiunea și tonajul USV-urilor. Datorită convertibilității sale într-un trimaran cu o platformă extensibilă, capacitatea de încărcare utilă a lui RD09 poate fi mărită pentru a transporta mai multe arme și sisteme atunci când este necesar. De asemenea, va putea efectua misiuni de război electronic, împotriva navelor de suprafață a submarinelor și de minare. Noile nave vor dispune de tehnologii de automatizare robuste care oferă navigație adaptivă sub detectarea senzorilor de la bord și vor naviga autonom conform regulilor de trafic maritim. Pe lângă tunul automat STAMP al Aselsan de pe ambele nave, RD09 va avea două lansatoare de rachete tactice dezvoltate de Roketsan, în timp ce NB07 va fi echipat cu torpile ușoare 2×2. Pe lângă aceste proiecte, Aselsan și-a dezvăluit conceptul USV Swarm, denumit „Albatros-S”. În timp ce Albatros-S este un proiect de dezvoltare tehnologică, este interoperabil cu alte programe USV, precum și nave de suprafață fără pilot Albatros-S. Aselsan susține că Albatros-S are un nivel ridicat de autonomie și este proiectat să funcționeze fără nicio intervenție a utilizatorului. Compania a afirmat, de asemenea, că USV-ul este capabil să navigheze și să colaboreze cu alte vehicule maritime. De exemplu, vehiculele maritime individuale pot detecta obstacolele staționare sau în mișcare și pot partaja datele senzorilor cu alte noduri din roi, permițând corectarea autonomă a drumului și evitarea coliziunilor. Albatros-S a fost optimizat pentru a reduce semnătura radar și termică. Măsoară 7,2 m lungime și 2 m lățime, cu un deplasament de aproximativ 1.955 kg, inclusiv o sarcină utilă de 250 kg.
- România
Pentru a prezenta situația marinei Române o să folosesc declarația analistului militar Omar Lamrani. “In ceea ce privește capacitatea per total, Marina Romana este semnificativ in spatele forțelor navale turcești si rusești in Marea Neagra, e comparabila ca putere cu flota bulgara, însa e totuși semnificativ in fata marinelor din Ucraina si Georgia”, a declarat, pentru HotNews.ro, Omar Lamrani, analist militar la Stratfor, agenție americana specializata pe analize militare si geostrategice. “Marea majoritate a navelor actuale ale României au fost construite in anii 1970 si 1980. Prin urmare, navele romanești sunt in curs de îmbătrânire, si la fel ca si in cazul avioanelor forțelor aeriene, au nevoie de modernizare si de înlocuire. Romania are un număr solid de fregate, corvete si dragoare (deși si acestea sunt in curs de îmbătrânire), însa este dezavantajata considerabil de lipsa unei aviații navale dezvoltate, de capacitatea redusa de apărare sol-aer si capacitatea mediocra de lupta anti-submarin. Romania ii lipsește, de asemenea, o forța eficienta pe partea submarina”, explica Lamrani.
- Rachete de coastă
Primul program concretizat, s-au semnat documentele anul trecut, 2021, pentru dotarea Forțelor Navale cu un sistem de rachete de coastă. NSM face parte din programul de înzestrare „Sistem de instalații mobile de lansare rachete antinavă” (SIML). Potrivit MApN, derularea contractului va avea loc până în 2024, iar „Sistemul de instalații mobile de lansare rachete anti-navă” va fi livrat în trimestrul IV al anului 2024. Până atunci se acționează pentru dezvoltarea infrastructurii necesare, pentru pregătirea personalului ca să fie în măsură să exploateze aceste sisteme.
Contractul pentru achiziţionarea de instalaţii mobile de lansare rachete antinavă, cunoscute sub denumirea de baterii de rachete de coastă, este vorba de Naval Strike Missile (NSM), o rachetă antinavă de ultimă generaţie, capabilă să fie lansată dincolo de linia orizontului, care este dezvoltată de firma americană Raytheon în parteneriat cu Kongsberg Defense Aerospace (Norvegia). Rachetele au o rază de acţiune de 185 de kilometri şi, având în vedere că litoralul românesc are 250 de kilometri, sunt potrivite pentru apărarea zonei vizate. Navigaţia se face cu ajutorul unui complex hibrid INS/GPS şi al unui radioaltimetru, iar sistemele sunt de tip „fire and forget” şi „all weather”. Rachetele acestor sisteme sunt capabile de manevre strânse, au semnătură infraroşu redusă şi pot să atace din nou ţinta în cazul în care au ratat-o iniţial.
- Achiziția de submarine franceze/ Scorpene
În acest an au fost inițiate primele acțiuni pentru achiziția de submarine franceze Scorpene și elicoptere franceze, conform planului de înzestrare al Forţelor Armate Române. În acest sens, în urma vizitei delegației franceze condusă de Emmanuel Macron,se pare că țara noastră și-a manifestat intenția de a achiziționa submarine franceze din clasa Scorpene. Ministrul a anunțat și un program de înzestrare cu elicoptere. Dimensiunea submarinelor din clasa Scorpene variază între șaizeci și șaptezeci de metri, iar prețul se apropie de jumătate de miliard de euro. Sunt submarine din noua generație, fabricate de Naval Group din Franța în colaborare cu compania spaniolă Navantia. Marocul a cumpărat de la compania franceză asemenea nave. India, Brazilia, Chile și Malaezia au achiziționat și ele o serie de submarine din această clasă. Amintim că în 2018 MApN estimase că România ar avea nevoie de cel puțin trei submarine pentru Forțele Navale Române, iar la vremea respectivă chiar se vorbea de submarine germane din clasa Type 214 dezvoltate de nemții de la ThyssenKrupp Marine Systems, care ar fi favorite în acest program. Din lipsă de fonduri nu s-a mai avansat cu discuțiile. Ministrul Apărării, Vasile Dîncu, a precizat ieri/ 20 IUL, că România analizează posibilitatea de a achiziționa din Franța două submarine de ultimă generație „Scorpene” și două sau mai multe elicoptere. ,,Deocamdată, am semnat un acord, o scrisoare de intenţie împreună cu ministrul francez Lecornu, pentru că Franţa şi-a asumat pentru teritoriul nostru o misiune de naţiune-cadru foarte importantă, pentru că submarinele Scorpène sunt la vârful cel mai înalt a tehnicii, în acest moment, asociate cu elicoptere, de asemenea, care sunt specializate în supraveghere navală”, a declarat Vasile Dîncu într-un interviu pentru Digi 24.
Întrebat de Naval News ce implicații ar avea un acord cu submarine pentru Franța, pentru România și pentru regiunea Mării Negre, Hugo Decis a precizat că ,,perspectiva unui acord pentru submarine între cele două țări ar confirma că relația bilaterală dintre ele a atins un nou nivel în urma invaziei ruse în Ucraina”. Hugo Decis este de părere că ,,un submarin românesc care operează în Marea Neagră ar fi o platformă relevantă de pe care să fie colectate date și informații despre operațiunile rusești în regiune, să fie urmărite active specifice și, în general, asta să contribuie la descurajarea convențională a țării, prin contestarea monopolului Rusiei și al Turciei asupra domeniului subacvatic local. Echilibrul local de puteri ar rămâne, desigur, ferm în favoarea Rusiei, dar existența încă unui submarin NATO în Marea Neagră ar trebui să fie luată în considerare la proiectarea și efectuarea operațiunilor navale locale”. Până în acest moment NOV 2022, nu s-au mai făcut pași concreți în procesul de achiziție.
- Program corvete multifuncționale
Într-un moment mai critic ca niciodată, cu război la granițele țării și cu Marea Neagră „capturată” militar de Rusia, România încă n-a semnat contractul pentru noi corvete multifuncționale și modernizarea actualelor fregate, asta deși un câștigător s-a ales din 2019, iar de aproape un an nu mai există contestații sau opreliști în instanță. Deși Ministerul Apărării anunța că va tranșa problema încă din iarnă, recent a venit o nouă amânare – un răgaz de alte câteva luni acordat constructorului să vină cu o soluție să semneze contractul.
Recent, după termene și termene ratate de a tranșa problema, din nou „avem o mică prelungire” cerută de constructor. „Au venit cu unele cereri de modificare a condițiilor inițiale. Acest lucru nu se poate face într-o achiziție pentru că devine o chestiune penală. Sper însă că, în acest moment, cele două firme din asociere, care au cerut o prelungire de încă două luni, să fi găsit soluția pentru a începe acest program de corvete”. Laurent Mourre, vicepreședinte pe Europa și America de Nord la Naval Group, a declarat că oferta companiei a fost făcută în 2018, iar acum încă au loc negocieri în trei, între Naval Group, partenerul Șantierul Naval Constanța și statul român. „E un contract complex, sunt câteva specificități și este o negociere în triunghi care nu include doar Naval Group, ci și partenerul nostru (n.r. Șantierul Naval Constanța, companie privată) și este dificil, durează. Este o negociere complicată per total”, a spus Mourre. Conform legii, în situația în care primul competitor care a fost declarat câștigător dintr-un motiv sau altul nu semnează contractul, se merge la următorul competitor care este Damen. „Damen și-a extins oferta financiară finală, ceea ce înseamnă că Damen este încă în această cursă”, a declarat pentru HotNews.ro Gheorghe Savu, directorul Damen Naval România. „Conform procedurii și documentelor care reglementează această licitație nu poate fi modificat prețul pe toată durata contractului. În momentul în care un competitor își asumă toate condițiile licitației, implicit și-a asumat faptul că nu pot fi modificate condițiile principale: prețul, transferul de tehnologie, producția locală, livrarea primei nave în trei ani. Dacă ne uităm la condițiile de producție locală și de livrare a primei nave în trei ani este evident că Damen este de departe compania care dă garanția că acest lucru se poate întâmpla”, a spus Savu.
În acest moment „Programul Corveta multifuncțională” de înzestrare a Forțelor Navale ale României este blocat de peste patru ani și nu se poate iniția un alt program asemănător. Întârzierile suferite de acest program si cu altele, au făcut ca în acest moment, când situația de la Marea Neagră se degradează pe zi ce trece, Forțele Navale ale României să nu poată răspunde cu capabilități adaptate provocărilor de securitate, practic războiul ne-a prins total nepregătiţi, fără nicio navă nouă din cauza acestor amânări şi tergiversări ale politicienilor, situație care se pare ca se prelungește. Cu tot respectul sper că politicienii noștri vor lua o decizie până nu este prea târziu, iar controlul total al Federației Ruse asupra litoralului Marii Negre va forța România să nu mai aibă interese la Marea Neagră. Din păcate se pare că România continuă să se aleagă căile cele mai complicate, care aduc și multe posibilități de contestare a licitațiilor și întârzierea programelor de modernizare, în loc să limpezim apele pe baza intereselor naţionale. Aici nu trebuie să mai fie loc de calcule meschine, avantaje personale şi alte aranjamente discutabile. Asemenea altor proceduri de achiziţii pentru apărare, şi în cazul corvetelor sau al echipamente, de care România are nevoie, trebuie să prevaleze luciditatea şi viziunea pe termen lung. Poate că a venit în sfârșit momentul pentru achiziții moderne, conform cerințelor operaționale și a lecțiilor identificate în conflictele armate, gata cu statutul de cumpărător de mâna a doua.
- Bulgaria
Forțele Navale ale Bulgariei sunt alcătuită dintr-un amestec de vechi fregate belgiene second-hand și nave sovietice mult mai vechi, și este corect să spunem că marina bulgară se află cu mult sub nivelul cerut pentru un membru NATO. În acest context Ministerul Apărării din Bulgaria a încheiat un acord-cadru cu șantierul naval Terem din Varna pentru repararea și întreținerea navelor militare. Acordul pe patru ani, publicat pe 7 ianuarie în baza de date oficială a contractelor UE, acoperă reparațiile de andocare ale celor trei fregate din clasa Drazki (ex-marina belgiană) din Bulgaria, plus fregata Smeli, ex-sovietică, proiect 1159. De asemenea, în acordul-cadru sunt incluse și nava purtatoare de rachete Proiect 1241 Malniya; corvetele antisubmarin Reshitelni și Bodri, Proiect 1241.2; și cele trei nave de combatere a minelor de clasă Tripartite: Tsibar, Mesta și Struma. Marina bulgară se află în mijlocul unui program de modernizare care include două noi nave de patrulare multirol modulare de 90 m și potențiala achiziție a trei sau patru vânătoare de mine din clasa Tripartite.
- Navă de patrulare modulară multifuncțională (MMPV)
Pe 17 iunie 2021, la șantierul MTG Dolphin din Varna a început construcția primei nave de patrulare modulară multifuncțională a marinei bulgare (MMPV).
Având la bază designului Lürssen OPV-90, cele două nave din cadrul proiectului vor măsura 90 m lungime, cu un deplasament de 2.300 t. Acestea vor avea un sistem integrat de management al luptei livrat de compania suedeză Saab. Shephard Defense Insight estimează costul fiecărei nave la 236,5 milioane de dolari. Navele sunt construite în Bulgaria de MTG Dolphin ca subcontractantor al NVL Group. În timpul ceremoniei, comandantul marinei bulgare, RAdm Kiril Mihaylov, a anunțat că primul dintre cele două MMPV va moșteni numele torpiloarei istorice a marinei bulgare Hrabri, adică „curajoasă”. Navele vor acționa în cadrul misiunilor de alianță internațională ale NATO și UE și permit Marinei bulgare să contracareze amenințările aeriene și terestre, precum și amenințările de suprafață și submarine. Proiectul MMPV, cu un volum total de aproximativ 420 de milioane de euro, este în prezent cel mai mare proiect de construcție nouă al Marinei Bulgare. Potrivit NVL Group, livrarea primei nave este programată pentru al treilea trimestru al anului 2025, iar a doua navă un an mai târziu. MMPV-urile sunt echipate pentru a gestiona o mare varietate de misiuni conform NVL, inclusiv amenințările aeriene, de suprafață și submarine. Potrivit NVL, navele vor fi înarmate cu rachete antinavă (SSM) și rachete antiaeriene (SAM) nespecificate, precum și cu un tun naval de 76 mm. De asemenea, navele vor avea o punte de zbor și un hangar pentru elicoptere.
- Submarine norvegiene ?
De ceva vreme au apărut informații că Marina bulgară era în discuții pentru submarine second-hand. Pe 20 ianuarie2022, ministrul Apărării, Stefan Ianev, a declarat: „Nu vom cumpăra submarine noi, dar cel puțin vor fi în stare tehnică bună”. Acestea pot fi o soluție pentru a restabili capacitatea. Un plan mai lung ar trebui să implice mave de construcție nouă. Pe termen lung, Franța (Scorpene), Germania (Tip-214/218) și Suedia (A-26) par submarinele potrivite pentru Marea Negră. Dar pentru submarine second hand opțiunile par mai complexe. In privința achiziției a doua submarine la mana a doua, discuțiile sunt – conform presei bulgare – in derulare, pista norvegiana a fost amintita dar nu se știe sigur daca nu sunt si alte variante luate in calcul, deși daca ne uitam pe piața submarinelor la mana a doua, nu este nici pe departe aceeași oferta bogata ca pentru avioane multirol. Daca lucrurile vor ajunge sa aibă un final fericit, marina bulgara ar putea primii navele in intervalul 2024-2027.
De asemenea nu sunt excluse negocierile cu Germania.
- Georgia
În timpul conflictului dintre Georgia și Rusia din august 2008, cel puțin una dintre navele Georgiei, despre care se crede că ar fi fost nava de patrulare Tblisi, a fost scufundată de navele rusești în Marea Neagră. De asemenea, forțele ruse au atacat portul Poti din aer și de la sol, lovind navele aflate în port și instalațiile portuare. În 2009, Georgia a creat o Forță de Apărare Maritimă prin fuziunea activelor Marinei și Gărzii de Coastă. Conform Legii Georgiei cu privire la „Amendamentele efectuate în Legea Georgiei privind apărarea Georgiei” din 19 decembrie 2008, modificările structurale au fost efectuate în Poliția de Frontieră MIA din Georgia și Forțele Armate ale Georgiei. În urma acestor schimbări structurale, Departamentul Gărzii de Coastă GBP și Marina din cadrul MOD au fost unite. Conceptul organizatoric pentru crearea Forței de Apărare Maritimă a inclus o structură organizatorică constând dintr-un Comandament al Forței de Apărare Maritimă –personal combinat naval și al Gărzii de Coastă situat la Poti; un centru de operațiuni maritime – centru integrat de supraveghere maritimă care prezintă o imagine operațională comună dezvoltată de la radare cu rază lungă (până la 200 Mm) și scurtă (până la 60 Mm) situate la Poti. Baza maritimă principală Poti ar avea facilități de acostare și de sprijin pentru a găzdui următoarele organizații: o escadrilă maritimă de 3-4 nave mari, o escadrilă de nave de coastă de 4-5 nave și un centru de sprijin logistic care oferă sprijin tuturor forțelor maritime. Baza Maritimă Batumi – acostare și facilități de sprijin pentru a găzdui următoarele organizații; o a doua escadrilă de nave de coastă de 4 – 5 nave, un centru de instruire maritimă și un mic centru logistic pentru a sprijini escadrila de nave de coastă. Detașamente dispersate de recunoaștere radar pentru a gestiona sistemele radar cu rază scurtă și lungă de acțiune.
În acest moment nu sunt prezentate programe de dezvoltare ale Georgiei în acest domeniu.
- Ucraina
Când Rusia a ocupat Peninsula Crimeea în 2014, marina ucraineană și-a pierdut aproape toate navele și majoritatea marinarilor săi au părăsit forțele navale sau au dezertat. Până în 2020, cu ajutorul aliaților săi, Ucraina își recapătă încet prezența pe mare. Aceasta este povestea celor care au rămas loiali Ucrainei și au fost nevoiți să aleagă între familie și țară când au părăsit Crimeea. În timp ce și-au reconstruit viețile și flota națiunii lor, apele agitate se întindeau în față, Rusia își dezvolta forța navală în Marea Neagră. După anexarea Crimeii de către Rusia în martie 2014, Kievul a rămas cu fregata hatman Sahaidachny, o fregată de patrulare Krivak III, ambarcațiuni de debarcare de 100 de tone și șalupa Skadovsk din clasa Zhuk Project 1400 de 40 de tone. Întemeietorul marinei ruse, Petru cel Mare, începuse cu tabelul curat. Astfel în primele zile ale invaziei Ucrainei, marina rusă a dominat partea de nord a Mării Negre, între Crimeea și Ucraina. Au capturat rapid avanpostul de la Insula Șerpilor, lângă granița cu România. A fost impusă o blocadă navala în nordul Marii Negre. Mai multe nave comerciale au fost lovite pentru a sublinia intenția de a menține blocada navală. Această amenințare a ținut la distanță navele comerciale. Au existat indicii puternice privind intenția unei operații amfibii în zona Odessa. Sau, eventual, care vizează crearea unui cap de pod către statul separatist al Transnistriei din Moldova, aliniat cu Rusia. Deși debarcările nu au avut loc, navele rusești de debarcare au navigat în „demonstrații” repetate în zonă. Amenințarea era foarte reală. Nu a existat niciodată vreo sugestie serioasă că marina ucraineană ar putea opune rezistență în fața Rusiei. Recunoscând starea de fapt că nu aveau nicio șansă, ucrainenii, în general nu s-au angajat într-o luptă directă cu agresorul. O mare parte din mica flotă a Ucrainei a fost scufundată sau capturată. Depășită ca număr și capabilități, Ucraina a trebuit să riposteze în moduri asimetrice. Astfel se crede că Ucraina a pus mine anti-desant de-a lungul unor părți ale coastei sale, ceea ce ar fi putut refuza Rusiei anumite zone. Rusia a răspuns prin desfășurarea de nave dragoare înaintea navelor sale de desant. Dar Rusia a continuat să opereze liber pe mare. Situația s-a schimbat dramatic la mai puțin de două luni de la începutul războiului, pe 13 aprilie 2022. Mai probabil două rachete antinavă Neptune fabricate în Ucraina, un derivat al Kh-35 rusesc, au lovit în mijlocul navei. Rachetele au fost lansate de pe uscat, iar printr-o combinație de factori, inclusiv ghinion și unele lacune de antrenament, nava s-a scufundat a doua zi.
Impactul a fost mai mare decât pierderea unei singure nave. Într-o clipă, a fost distrus sentimentul de invincibilitate al Marinei Ruse. Incursiunile mai aproape de coastă au continuat, posibil pentru a transmite mesajul că Rusia nu se teme, dar tiparul s-a schimbat. Zonele de patrulare de rutină s-au contractat, deplasându-se în general spre peninsula Crimeea. La rândul său, Ucraina a constatat că dronele TB-2 furnizate de Turcia ar putea opera lângă Insula Șerpilor. Apărarea antiaeriană punctuală de acolo, faimoasele sisteme Tor și Pantsir, nu le putea ține la distanță. TB-2 au ovit ambarcațiuni rusești de asalt și sisteme de apărare aeriană. Cea mai mare lovitură a lor a fost lovirea unei nave de debarcare exact când încerca să debarce un sistem de rachete Tor, nava scufundată a blocat accesul pe insulă câteva zile.
Apoi Ucraina a folosit TB-2-urile ca mijloace de recunoaștere pentru alte arme mai puternice. Începând cu luna mai, au existat rapoarte că Danemarca ar furniza rachete antinavă Harpoon. Acestea au fost resimțite de Marina Rusă pe 17 iunie când o nava Vasiliy Bekh, a fost lovită. Asta în ciuda faptului că avea un sistem Tor amplasat pe puntea sa. Pe 20 iunie, Harpoon a fost din nou folosit pentru a neutraliza o platformă de gaz controlată de Rusia în Marea Neagră. Aceste platforme erau folosite pentru supraveghere. Navele rusești au devenit și mai precaute, iar linia de aprovizionare către Insula Șerpilor a fost și mai greu de asigurat. Loviturile ucrainene cu drone și atacurile cu rachete începeau să uzeze apărarea. În mod dramatic, la sfârșitul lunii iunie, Rusia a abandonat Insula Șerpilor. A fost o victorie pentru sistemele de artilerie folosite pentru a bombarda insula expusă. Dar a fost și o victorie pentru Harpoon, care a făcut aprovizionarea atât de riscantă. Pe de altă parte zonele de patrulare ale navelor ruse tind să fie departe de coasta ucraineană, iar operațiunile ofensive sunt limitate la lansări de rachete de croazieră. Acestea sunt adesea chiar din afara intrării în portul de origine. Submarinele sunt acum folosite tot mai mult pentru unele dintre lansările de rachete de croazieră. Este posibil să poată opera în siguranță mai aproape de coasta controlată ucraineană. Chiar și fregatele din clasa Amiral Grigorovici operează departe de amenințare. Au urmat alte două acțiuni asimetrice ale Ucrainei lovirea podului peste strâmtoarea Kerci și atacul asupra bazei Sevastopol.
- Rachete de coastă
Desfăşurarea de rachete antinavă a reprezentat un pas important spre întărirea apărării ucrainene, în special a Odesei, care a fost ameninţată cu un asalt amfibiu încă de la începutul războiului. În afară de avantajele deja menționate ale rachetelor antinavă terestre, cea mai importantă pare să fie întreruperea blocadei navale, care afectează negativ multe țări și acceptarea acordului ONU pentru transportul cerealelor.
- Corveta Hetman Ivan Mazepa – clasa Ada
Pe 2 octombrie 2022 la Istanbul (Turcia) la șantierul naval militar a avut loc o ceremonie de lansare la apă a corvetei Hetman Ivan Mazepa clasa Ada MILGEM, care este construită din ordinul Marinei Forțelor Armate ale Ucrainei. Ceremonia a avut loc cu participarea președintelui Turciei Recep Tayyip Erdoğan, a Primei Doamne a Ucrainei Olena Zelenska și a comandantului Marinei Forțelor Armate ale Ucrainei, viceamiralul Oleksiy Neizhpapa.
Ucraina a comandat două corvete anti-submarin din clasa Ada MILGEM în decembrie 2020.
Înainte de începerea războiului la scară largă, era planificat ca până la sfârșitul anului 2022, corveta cu echipament parțial să fie tractată în Ucraina pentru finalizare. Evident, acest lucru este imposibil acum și, cel mai probabil, corveta va fi echipată și înarmată în Turcia. În prezent, armamentul pentru navele ucrainene nu a fost încă selectat definitiv. Dintre posibilele sisteme de rachete sunt luate în considerare rachetele Neptun, Harpoon, NSM sau Atmaca. Armele antiaeriene sunt probabil sistemul francez de apărare aeriană VL MICA, iar artileria – tunuri OTO Melara Super Rapid de 76 mm și tunuri Millennium automate de 35 mm. Armament torpilă – eventual Murene 90 Impact. Nava va avea un deplasament de 2400 t, lungimea de 99,5 m, lățimea de 14.4 m, pescaj 3,6 m, viteză max. 29 Nd și un echipaj de 93 oameni plus 13.
- Nave de patrulare „Defiant’”
Statele Unite vor trimite 40 de vedete blindate de patrulare în Ucraina, ca parte a celui mai recent pachet de asistență. Ambarcațiunile fluviale sunt incluse în pachetul de ajutor de 400 de milioane de dolari, anunțat vineri. Este a doua oară când SUA trimit vedete fluviale în Ucraina, în cadrul asistenței militare de răspuns la invazia rusă. Informația privind trimiterea celor 40 de ambarcațiuni rapide era cunoscută de vineri, dar relevanța sa a crescut pe măsură ce militarii ucraineni care operează în regiunea Herson împing tot mai mult trupele rusești către Nipru. Ulterior aruncării forțelor rusești peste Nipru, militarii ucraineni vor forța trecerea peste fluviu, iar cele 40 de vedete rapide blindate vor reprezenta o capabilitate importantă. 18 nave de patrulare de tip U.S. Navy au fost livrate Ucrainei în IUN 2022. În condițiile în care marina Ucraineană își construiește o reputație ca o forță asimetrică eficientă, 6 nave acționează deja în Marea Neagră. Marina ucraineană a suferit foarte multe pierderi în primele zile ale invaziei ruse. Acum se fac pași pentru reconstrucție. Ambarcațiuni noi sunt furnizate de vest, inclusiv nave de luptă fluviale și pentru acțiuni în apropierea coastei din Statele Unite.
- Drone subacvatice antimină
Regatul Unit oferă drone subacvatice Ucrainei (UUVs) și antrenează personalul ucrainean în Marea Britanie pentru a le folosi pentru a-și curăța coasta de mine. Șase vehicule autonome de vânătoare de mine vor fi trimise în țară pentru a ajuta la detectarea minelor rusești în apele de lângă coasta acesteia. Trei dintre acestea vor fi furnizate din stocurile din Marea Britanie, iar alte trei vor fi achiziționate de la industrie.
Vehiculul autonom ușor este proiectat pentru utilizare în medii de coastă puțin adânci, funcționând eficient la adâncimi de până la 100 m pentru a detecta, localiza și identifica minele folosind o serie de senzori, astfel încât marina ucraineană să le poată distruge.
- Nave de suprafață fără pilot/USV
Atacul îndrăzneț al unor ambarcațiuni fără pilot asupra flotei Rusiei de la Marea Neagră în portul Sevastopol, de la începutul lunii noiembrie 2022, a dezvăluit și mai mult deficiențele armatei Moscovei, deschizând ceea ce unii analiști au spus că este o nouă eră a războiului naval.Rusia a declarat că raidul asupra portului naval din Sevastopol a implicat șapte drone maritime și nouă aeriene și a susținut că le-a interceptat pe toate, deși a recunoscut daune minore aduse unui dragor de mine. Dar experții navali au spus că atacul, văzut în imagini neverificate, a demonstrat abilitatea Ucrainei de a valorifica noi tehnologii, unele dintre ele ușor disponibile, pentru a compensa puterea de foc superioară a Rusiei. Videoclipurile postate online au arătat drone maritime plutitoare – cunoscute în jargonul naval sub numele de nave de suprafață fără pilot – apropiindu-se de ținte, inclusiv o fregata de clasă Grigorovici despre care se crede că este Amiralul Makarov, nava amiral a flotei Rusiei de la Marea Neagră. Alte înregistrări au arătat drone trecând sub focul de tun, în timp ce forțele ruse încercau să le oprească.
- Rusia
In ultimii doi ani, odată cu anexarea peninsulei Crimeea, Rusia a început sa-si consolideze poziția navala in Marea Neagra. Noile baterii si instalații de rachete cu raza lunga de acțiune amplasate in Crimeea asigura Rusiei o acoperire semnificativa a Marii Negre, inclusiv asupra litoralului Romanesc, iar Flota Marii Negre – așa cum este ea botezata de către Rusia – a primit noi echipamente si nave. Șase noi submarine din clasa Varshavyanka (Improved Kilo) au fost introduse in serviciu la baza de la Novorossiysk. In același timp, doua dintre cele mai noi corvete purtătoare de rachete din clasa Buyan-M au fost operaționalizate in aceeași baza navala. In total in acest moment, Flota Marii Negre număra peste 45 de nave de luptă si peste 11.000 de militari, dar si o aviație navala puternica cu elicoptere si avioane de lupta, precum si instalații de rachete fixe sau mobile(ex. Iskander) ce pot fi deplasate oriunde pe litoralul rusesc.
- Submarinele Proiect 677 – Lada
Mare agitație pe la ruși în ultima vreme: „operațiunea militară specială” din Ucraina și învățămintele sale, adoptarea unei noi doctrine maritime, evenimente care probabil că vor contura noi direcții de acțiune, programe de construcție navală, tactici. Revenind la „operațiunea militară specială” din Ucraina, am citit relativ recent pe Naval News (care la rândul lor citează TASS) un articol ce enumeră câteva din concluziile expertului militar rus Vladimir Karnozov care scrie în Independent Military Review despre războiul din Marea Neagră. Conform acestuia, cel mai eficient mijloc de luptă al flotei Mării Negre a Federației Ruse a fost submarinul. Flota Mării Negre a fost dotată în ultimii ani cu 6 (șase) submarine din tipul Kilo Improved – Proiect 636.3, iar bătrânul Alrosa, un submarin Proiect 877 Kilo, a trecut prin reparații capitale cu intenția de a fi reactivat cât mai rapid. Iată ce ne spune Karnozov despre evoluția conflictului aero-naval din Marea Neagră: „Mijloacele de recunoaștere ale NATO, care lucrează în mod activ pentru forțele armate ucrainene, nu sunt capabile să urmărească toate mișcările submarinelor Flotei Mării Negre, de aceea, un submarin poate fi detectat în general numai în punctul de pe mare, de unde sunt lansate rachetele. Navele sunt extrem de vulnerabile la armele aflate în serviciu cu forțele armate ucrainene, cum ar fi rachetele antinavă Neptune, Harpoon și Brimstone”. Se pare că rușii au scos tot ce s-a putut din bătrânul Kilo care a ajuns la limita posibilităților de modernizare. Dezvoltarea unui urmaș, submarinele Proiect 677 – Lada, trenează de ani de zile, rușii fiind incapabili să construiască și să operaționalizeze o propulsie anaerobă (Air Independent Propulsion – AIP) pentru această clasă.
Clasa Lada, denumire rusă Proiectul 677 Lada, este noua clasă avansată de submarin de atac diesel-electric proiectată de Biroul de Proiectare Rus Rubin. Programul de dezvoltare a unui submarin diesel-electric de „a patra generație”, a urmărit producerea unei versiuni foarte îmbunătățite a Proiectului 636, cu o semnătură acustică mai bună, sisteme noi de luptă și posibil propulsie independentă de aer. Cu toate acestea, în 2019, Alexander Buzakov, șeful șantierului naval al Amiralității, a indicat că nu există planuri de dotare a clasei Lada cu un sistem de propulsie independent de aer. Submarinul are un deplasament la suprafață de aproximativ 1.750 de tone și poate dezvolta o viteză sub apă de până la 21 Nd. Submarinele din clasa Lada sunt înarmate, în special, cu sisteme de rachete de croazieră Kalibr și au un echipaj de 35 de persoane. Nu trebuie să generalizăm lecțiile identificate din acest conflict și să considerăm că navele de suprafață reprezintă ținte sigure într-un eventual conflict în Marea Neagră. Acest conflict a scos încă o dată în evidență faptul că, navele de suprafață trebuie să fie dotate cu o sisteme antiaeriene credibile, eficiente și contramăsuri moderne suplinite de măsuri de mascare pasivă a navei în toate spectrele, iar pe de altă parte navele de suprafață trebuie integrate în ansamblul celorlalte mijloace tehnice care vor acționa în spațiul maritim asigurând posibilitatea de a avea în timp real o imagine maritimă recunoscută.
- Modernizarea navelor de patrulare Proiect 22160
Pe 07.06.2022, mai mulți utilizatori ruși au postat pe rețelele de socializare o fotografie inedită, în care apare nava de patrulare Vasily Bykov a Flotei ruse din Marea Neagră (FRMN) cu un complex terestru de apărare antiaeriană de tip Tor ancorat pe helipadul de la bord. Utilizatorii ruși consideră că este vorba despre “o rezolvare forțată, nestandardizată a problemelor privind apărarea antiaeriană a navei”. Deși nava are o mare putere de foc, dispunând de două module cu patru celule fiecare pentru lansarea rachetelor de croazieră de tip Kalibr, aceasta este o victimă sigură în cazul unui atac cu rachete al adversarului, lansat de la sol, de pe apă, sau din aer. Agenția de presă rusă Tass a informat, pe 13.06.2022, citând o sursă din cadrul Complexului Militar Industrial, că, până la sfârșitul anului, navele de patrulare Proiect 22160 ale Flotei ruse din Marea Neagră (FRMN) vor fi dotate cu complexe de rachete antiaeriene Tor-M2KM. “Corveta Viktor cel Mare va fi introdusă în dotarea FRMN în luna decembrie 2022, având deja instalat la bord un modul de apărare antiaeriană Tor-M2KM”, a spus sursa agenției Tass. În opinia sa, cea de-a șasea corvetă, Nikolai Sipyagin, care va încheia seria navelor de patrulare Proiect 22160 construite la Șantierul Naval din Zelenodolsk pentru FRMN, “va avea șansa să fie livrată flotei la sfârșitul anului 2023, cu o nouă versiune a unui complex de apărare antiaeriană cu bazare navală”.
- Navă universală de desant Proiect 23900
Agenția de presă rusă Tass a informat, pe 07.06.2022, citând o sursă din cadrul Complexului Militar Industrial, că Rusia va dezvolta un nou tip de dronă de cercetare și atac, de tip elicopter, pentru ambarcarea pe navele din dotarea Forțelor Navale, în special pe navele universale de desant (portelicoptere) aflate în construcție la Șantierul naval din Kerci.
Anterior, o sursă a agenției Tass din industria constructoare de nave a declarat că navele universale de desant Ivan Rogov și Mitrofan Moskalenko, Proiect 23900, aflate în construcție la Șantierul naval Zaliv din Kerci, vor fi adaptate pentru bazarea de drone de cercetare și atac. Potrivit precizărilor acesteia, navele Proiectului 23900, pe lângă bazarea unui grup de elicoptere navale, vor avea la bord și un număr neprecizat de drone de cercetare și atac de tip elicopter. Dezvoltarea și producerea noilor drone de cercetare și atac de tip elicopter pentru ambarcarea pe navele de luptă rusești este corelată cu termenii de realizare a primelor două portelicoptere de producție autohtonă pentru Forțele Navale ale Federației Ruse. Potrivit planurilor curente, navele universale de desant Ivan Rogov și Mitrofan Moskalenko vor fi lansate la apă în 2026 și 2027, urmând să fie introduse în dotare în 2028 și 2029. Primul dintre acestea este destinat Flotei din Oceanul Pacific, iar cel de-al doilea Flotei din Marea Neagră. Pe noile nave, cu un deplasament complet de 40.000 de tone, vor putea fi ambarcați 1.000 de infanteriști marini, 75 de unități de tehnică militară și patru vedete de desant. Grupul de aviație de la bord va putea include 16 elicoptere de tip Ka-27, Ka-29, Ka-31 și Ka-52K, precum și patru drone.
- Complex de rachete de coastă pentru racheta hipersonică Zircon
Agenția de presă rusă Tass a informat, pe 27.05.2022, citând două surse apropiate Ministerului Apărării, că, Rusia dezvoltă un nou complex de rachete de coastă pentru racheta hipersonică de croazieră de tip Zircon. După cum a declarat cea de-a doua sursă, noul complex cu rachete Zircon, la fel ca și predecesorul său Bastion, cu rachete Onyks (Yakhont), va fi capabil să lovească atât ținte navale, cât și ținte terestre.
În ceea ce privește dezvoltarea unui complex de rachete de coastă pentru racheta hipersonică Zircon, se pare că termenul de 2022 pentru introducerea acestuia în dotarea Forțelor Navale este unul prea scurt, ținând cont de faptul că este pentru prima dată când se vorbește despre acesta. În orice caz, este evident că noile complexe de rachete de coastă cu rachete hipersonice vor fi aduse în Regiunea Mării Negre, ceea ce va reprezenta un pericol major pentru statele membre NATO, inclusiv pentru România. Potrivit reprezentanților ruși, racheta hipersonică Zircon (3M22) este capabilă să dezvolte o viteză de aproximativ nouă Mach (1 Mach = viteza sunetului) și să lovească ținte la distanțe de peste 1.000 de kilometri.
- Submarin Belgorod și drona nucleară de tip Poseidon
Marina rusă a anunţat că submarinul, care urmează să fie dotat cu drone de tip Poseidon, urmează să intre în operativitate. Poseidon poate ţinti zone de coastă cu o armă nucleară puternică şi să provoace un tsunami devastator. Liderul de la Kremlin a vorbit pentru prima oară despre drona cu propulsie nucleară – într-o panoplie de arme noi – într-un discurs adresat naţiunii. El ameninţa atunci că aceste arme vor face inutilizabile sistemele apărării antirachetă ale Statelor Unite. Denumit ‘monstrul marin’ de presa occidentală, submarinul ‘Belgorod’ K-329 încă nu este în totalitate finalizat şi urmează să fie supus unei serii de teste, scrie și Agerpres.
„Belgorod” va deveni cel mai mare submarin din componenţa marinei ruse, potrivit Gazeta.ru: deplasamentul – aproape 24.000 de tone, lungimea – 184 m, iar lăţimea – 18,2 m. Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat pentru prima oară că Rusia dezvoltă drone submersibile care transportă arme nucleare în martie 2018, în timpul prezentării mesajului său anual către parlament. Potrivit şefului statului, aceste dispozitive pot lovi portavioane, fortificaţii de coastă, fiind deosebit de periculoase pentru infrastructurile de coastă. Descrisă şi ca ”arma apocalipsei”, torpila Poseidon este o armă de nouă generaţie ce poate transporta muniţii atât convenţionale, cât şi nucleare. Echipată cu o ogivă nucleară, ea poate provoca un tsunami radioactiv în zonele de coastă. Propulsia sa nucleară îi oferă o rază de acţiune practic nelimitată. Însă potrivit Rusiei, dar şi unor experţi occidentali, această armă nu va intra în dotarea armatei ruse mai devreme de anul 2027. În jurul datei de 10 NOV 2022 mai multe ambarcaţiunile militare ruse participau la pregătiri, în zona de teste militare din Oceanul Arctic, pentru un posibil test cu torpila cu propulsie nucleară Poseidon. Printre navele observate se afla și Belgorod, un submarin purtător de rachete de croazieră modificat pentru operaţiuni speciale şi care poate lansa vehicule subacvatice fără echipaj, inclusiv torpila Poseidon. Acele nave ruse au fost văzute în ultima săptămână părăsind zona de teste militare din Oceanul Arctic şi îndreptându-se înapoi către portul bazei lor, fără să fi efectuat un test. Statele Unite cred că ruşii ar putea să fi întâmpinat unele dificultăţi tehnice.
(Sursa: https://www.navalnews.com/naval-news/2022/02/turkish-naval-programs-here-is-what-to-expect-in-2022/)
(Sursa: https://www.defenceview.in/turkish-navy-new-drone-carrier-warship-started-sea-trials/)
(Sursa: https://navalpost.com/turkish-defence-companies-unveil-indigenous-ulaq-armed-usv/)
(Sursa: https://www.rumaniamilitary.ro/planurile-de-investitii-ale-fortelor-armate-bulgare)
(Sursa: https://www.shephardmedia.com/news/naval-warfare/bulgaria-chooses-naval-repair-and-maintenance-prov/)
(Sursa: https://www.globalsecurity.org/military/world/europe/bg-navy-mods.htm)
(Sursa: http://www.hisutton.com/Bulgarian-Navy-Submarine-Plans.html)
(Sursa: https://www.globalsecurity.org/military/world/georgia/navy-history.htm)
(Sursa: https://mezha.media/en/2022/10/03/turkey-launches-ukrainian-navy-s-hetman-ivan-mazepa-corvette/)
(Sursa: https://mezha.media/en/2022/10/03/turkey-launches-ukrainian-navy-s-hetman-ivan-mazepa-corvette/)
(Sursa: https://www.navalnews.com/naval-news/2022/08/uk-donating-mine-warfare-uuvs-to-ukraine/)
(Sursa: https://www.ft.com/content/41cee444-d783-4e99-b882-29c75e9dd5a3)
(Sursa: https://www.navalnews.com/naval-news/2021/05/romania-becomes-latest-naval-strike-missile-customer/)